Eu sunt...


Simțeam că având un serviciu voi avea banii mei și îmi voi câștiga o idependență visată din copilărie.
Am alergat după un serviciu până l-am obținut. Apoi entuziasmul a dispărut.
Apoi m-am simțit singur și gol. Am simțit că următorul pas trebuie să fie o familie. Că obținând ceea ce alții au o să-mi găsesc liniștea. Și m-am însurat. Apoi entuziasmul a dispărut.
Apoi m-am simțit singur și gol. M-am gândit că lipsesc copii. Și mi s-a născut primul băiat.
Apoi m-am simțit singur și gol. Atunci, după ce am încercat rând pe rând toate țelurile care societatea mi le-a trasat, am simțit gustul tiparului.

 M-am gândit: am familie, serviciu, casă, mașină, copil…Și-acum? tot așa până la pensie? M-am cutremurat. Am izbucnit în plâns. Plânsul neputinței. Aveam 33 de ani și gustasem din Realitate. Am înțeles într-o fracțiune de secundă că toată viața alergasem după himere. După ținte și idealuri care nu-mi aparțineau. Și că de-acum încolo, tot restul vieții voi repeta aceleași și aceleași acțiuni. Serviciu, casă, copii, soție, concediu… serviciu, casă, copii, soție, concediu…
Depresiv. Oferă-i oricărui om întreg la cap această perspectivă și va fugi pe loc de ea. Doar că ajungem în această situație încetul cu încetul. Alunecăm din Viață în neant pe nesimțite. În neantul cuvintelor, a gândurilor a neputințelor, a presupunerilor, a inacțiunii.  Atunci am zis: Doamne, arată-mi că e mai mult decât atât! Arată-mi sensul acestui carusel repetitiv. Suntem oare născuți pentru a repeta aceleași acțiuni jonglând mereu între iluzie și realitate?
Aceea a fost întrebarea. Și Universul s-a pus în mișcare. “Întreabă și Ți se va răspunde! Caută și vei găsi, Bate și ți se va deschide ”  .Și am primit răspunsul. El nu a venit pe loc, ci a fost o succesiune de mici răspunsuri care au născut alte întrebări, care au primit alte răspunsuri. Acest proces continuă și astăzi. Pentru că întrebarea este motorul evoluției. În clipa în care știi, în clipa în care nu te mai întrebi, jocul Vieții se oprește. Pentru că Viața este un proces de Creație. Noi creem cu fiecare întrebare, cu fiecare răspuns cu fiecare alegere. Când creatorul se oprește, creația stă pe loc.
Nu mai știu care carte a fost prima, dar rând pe rând am prins gust pentru autorii care tratau ego-ul, și am ajuns până la scrieile spirituale din diverse culturi și locuri ale lumii. Am citit o grămadă de cărți de la Eckhart Tolle, Mooji, Osho, Anthony de Mello, Krishnamurti, care m-au făcut să înțeleg tiparul egotic al minții și festele care ni le joacă. Apoi am urmărit diverse documentare făcute de “renegații lumii științifice” ca: Bruce Lipton, Rupert Shelldrake, Nassim Haramein care mi-au schimbat unghiul din care priveam Viața. Care au reușit să demonteze în mine paradigma dogmatică construită de sistemele actuale. Fiecare întrebare nouă a găsit un răspuns care a generat o altă întrebare, și astfel am reînceput Marele Joc al Creației.
Înțelepții spun că prima treaptă de evoluție este trecută când ești capabil să accepți adevărul față de tine însuți. Următoarea treaptă implică capacitatea de a spune adevărul față de cei din jurul tău, și în cea de-a 3a treaptă ești capabil să spui Adevărul tău în fața unui public, fără să-ți fie teamă că vei fi judecat.
Dar mai este un fenomen. Unul interesant. Se-ntâmplă că peste un anumit nivel de evoluție spirituală nu mai poți ține Adevărul pentru tine. Pur și simplu simți un imbold de a împărtășii cu alții ce ai aflat. Eu cred că trăim epoca “ridicării vălului”. Sunt oameni care înțeleg realitatea și o predau mai departe. Este vremea transparenței totale, și în curând nici un secret nu va mai putea fii ascuns. Este vremea Cărților pe Față!
Ceea ce fac eu este simplu. Din toți autorii pe care i-am parcurs, din toate filmele pe care le-am văzut mi-am propus să redau aici pentru cei care au căutări niște pași simplii spre trezire. Scrierile autorilor din orient sunt greu de acceptat într-o societate prepoderent creștină. Există bariere culturale care ne împiedică să absorbim informațiile de la astfel de autori. Deasemenea scrierile mai vechi de 30-40 de ani, vin cu încărcătura altor vremuri. Acei oameni s-au adresat altui tip de public care astăzi și-a schimbat percepțiile. Diferențele de cultură, religie sau timp produc blocaje cititorilor care nu permit înțelegerea unor concepte neuzuale în societatea contemporană.
Eu nu fac altceva decât să “acordez” ceea ce am citit eu, cu înțelegerea și timpurile noastre. Astfel ca cei care caută, să găsească o versiune cât mai apropiată de vremea și cultura proprie. După caz, voi da citate în clar din autorii menționați și voi semnala explicit când e vorba de citate, fie voi scrie viziunea personală, desigur influnețată de aceiași autori și nu numai…
Suntem suma gândurilor și a credințelor noastre. Credințe care au fost plasate în mintea noastră de părinți, școală, prieteni, filme societate, de obicei fără acordul nostru, sau mai precis fără să fim conștienți de asta. Toate aceste credințe și condiționări formează tiparul. Tiparul care repetat la nesfârșit ne va crea iluzia vieții. Spun iluzia, pentru că Viața începe cu-adevărat în momentul în care ieșim în afara tiparului. Și primul pas pentru a evada dintr-o închisoare, este să recunoaștem și să înțelegem că suntem prizonieri. Altfel, nici măcar nu vom încerca să evadăm.
Paul Adam

Ideea principală care o urmăresc în acest blog este de a atrage atenţia că tot sistemul aşa cum este el construit acum se bazează pe o eroare gravă: eliminarea sufletului din ecuaţie. Implicaţiile care decurg din acest fapt se pot citi mai pe larg în articolul "Marea scăpare
Astfel s-a dezvoltat un sistem în care totul este răsucit şi care a devenit atât de iluzoriu încât devine din ce în ce mai greu de identificat. (Păcăleala entităţilor iluzorii1 şi 2)
De fapt ,fiecare postare are ca scop conştientizarea oamenilor că puterea este a lor, că răspund pentru TOT ce li se întâmplă, că liberul arbitru este real şi funcţionează, că există o capcană invizibilă în care am picat şi nu o putem vedea din cauza iluziilor care sistemul le-a ţesut în jurul nostru prin educaţie şi legi.
Dacă mesajul meu este auzit şi înţeles, consider că scopul a fost îndeplinit, şi ca urmare studiile şi pregătirea mea nu au nici o relevanţă în această ecuaţie. Deasemenea cuvintele sunt un bun comun, nu-mi aparţin, decât poate felul în care le ordonez în idei, dar nici alea nu sunt sigur că nu le-am mai citit pe la alţii. Nu am inventat eu nici cuvintele nici ideile, aşa că nu consider că cineva ar trebui să-mi dea vreo explicaţie dacă foloseşte aceste informaţii. Cu-atât mai penibil mi se pare să condiţionez o astfel de acţiune având în vedere că nu am mijloacele să verific. Aşa cum Creatorul crează pentru că El poate, neavând nevoie de nici o altă justificare, la fel şi cel care poate copia o va face dacă va vrea, pentru simplul motiv că poate. Dimpotrivă, m-aş bucura ca informaţia să se distribuie atât de mult încât informaţia de calitate să ajungă să echilibreze cantitatea de informaţie negativă care circulă pe internet în zilele noastre.Oricum meritul este al celor care au căutari, al celor însetaţi de informaţie şi mai puţin a celor o scru sau o distribuie.



5 comentarii:

  1. Nu pot decat sa recunosc: Super Blog!

    RăspundețiȘtergere
  2. Si asta este doar descrierea! Super Blog intr-adevar! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. o adevarata revelatie acest blog , continua sa postezi , e hrana pura pentru suflet, multumesc pentru efortul tau de a expune informatii, idei, stari de constiinta , emotii si esente !

    RăspundețiȘtergere