marți, 20 mai 2014

Despre judecată.

Fiecare aspect al vieţii pe care îl negi, este doar un simplu blocaj personal. Judecata  sau etichetele pe care le aplici sunt nişte semnale excelente dacă eşti angajat în căutarea evoluţiei personale. 
Universul se expandează cu sau fără aportul unora dintre noi. Viaţa are prioritate, lucrurile se mişcă continuu în sensul unei evoluţii. Cei care stăm pe loc suntem blocaţi temporar de anumite credinţe, care reies foarte uşor la iveală prin negaţii. Unii dintre noi suntem blocaţi un an, doi pe o anumită poziţie, alţii zece, alţii o viaţă întreagă şi în sfârşit unii dintre noi se ”mişcă cu talent” printre încercările vieţii părând mai degrabă nişte peşti în apă, având în vedere uşurinţa cu care fac faţă provocărilor.
Negaţia înseamnă să spui ”NU” prezentului. Înseamnă să nu fii de acord cu ceva ce există deja, şi aceasta este şi esenţa judecăţii, a împărţirii lucrurilor/oamenilor/evenimentelor în bune şi rele. Spune ”Da” mereu, şi lucrurile se vor îndrepta miraculos în viaţa ta.
Observam prin introspecţie interioară zilele trecute un astfel de blocaj interior din trecut în momentul în care m-am găsit pus din nou în aceiaşi situaţie. Atunci mi-am dat seama imediat că îndârjirea mea împotriva acelei situaţii, negarea mea asupra unei realităţi în desfăşurare m-a adus în aceiaşi situaţie: Adică de a fi eu în poziţia ”făptuitorului”. Acestă situaţie mi-a fost dată tocmai ca să mă ”potolesc” în a mai judeca pe acei care sunt în situaţii similare.
De fapt privind în spate la întâmplările din viaţa mea, pot să văd un şir de evenimente care mi s-au returnat în urma judecăţilor personale, tocmai pentru a le trăi din altă perspectivă, tocmai pentru a-mi rezolva blocajul respectiv. Judecata este un lucru personal şi ne aparţine. 
Dacă judeci o persoană pentru ceea ce face, mai devreme sau mai târziu te vei găsi într-o situaţie similară. Dacă o vei trăi şi îţi vei lua lecţia, vei înţelege pe deplin că nu mai e cazul să judeci asemenea persoane înţelegăndu-le prin prisma experienţei pe care ai trăit-o exact din poziţia lor. Dacă din cauza educaţiei sau a credinţelor personale refuzi să trăieşti evenimentul de pe poziţia respectivă, îl vei primi din nou peste un timp. Apoi din nou şi din nou. Cu cât mai înverşunat vei fi, cu atât mai blocat pe poziţia ta şi prin urmare cu-atât mai departe de iertare , iubire şi acceptare. Cu cât vei înţelege mai repede că ai greşit când ai judecat, cu-atât vei trece mai uşor şi mai repede peste experienţa respectivă.
E bine aşadar să te abţii la a judeca pe cei din jur, dacă nu vrei să ajungi chiar tu într-o situaţie similară. Fiecare negaţie a ta asupra momentului prezent, fiecare judecată te va arunca imediat pe o poziţie similară. Dacă totuşi ai făcut-o, şi acum te găseşti pe poziţia de a fi chiar tu făptuitorul, acceptă-ţi această lecţie şi caută să înţelegi tot ceea ce se poate înţelege din experienţa respectivă. Astfel data viitoare când vei vedea pe cineva că va face la fel, vei ştii deja chiar de pe poziţia lui cum este şi nu îl vei mai judeca.
Da, eşti creatorul propriei tale vieţi. Da, îţi creezi viaţa după propriile tale reguli, dar asta nu înseamnă că trebuie să fii împotriva celor care fac altfel decât tine. Este creaţia lor, nu obiectul judecăţii tale.  
Dacă eşti în căutarea evoluţiei personale, aceste momente în care negi sau judeci ceva sunt perfecte pentru tine. Ele  să devin clopoţelul tău. Alarma ta că ”Hei! mai am ceva de îmbunătăţit aici.” Dacă începi să conştientizezi aceste judecăţi sau neacceptări şi să cauţi să vezi ce credinţă din tine te-a condus la judecată, vei scăpa de a mai fi pus tu însuţi în poziţia respectivă.
Toate acestea sunt la un nivel foarte subtil. Mental de multe ori nici nu mai sesizăm judecata, atât de ascunsă este şi de mascată. La nivel grosier, fizic, evoluezi destul de rapid, însă peste un anumit nivel lucrurile devin din ce în ce mai subtile, din ce în ce mai fine şi mai greu de identificat. Cu cât percepi mai mult aceste subtilităţi, cu-atît mai mult ai progresat. Şi cu cât mai mult intri în aceste laturi subtile, cu-atât mai greu devine să explici asta celor din jurul tău.
Da, acest concept poate fi folosit ca un indiciu. De câte ori vei vedea o persoană înverşunată pe alţii care fac ceva anume , este evident fie că va fi pusă în curînd într-o poziţie similară, fie a fost supusă deja şi nu o poate accepta, prin urmare o va repeta.
A fost interesant să observ câte judecăţi stau ascunse în mine care trec de un nivel de subtilitate. Cu cât mai mult evoluezi cu-atât mai uşor le descoperi, şi cu-atât cele rămase nedescoperite sunt încă şi mai subtile. Multe judecăţi sunt atât de adânc ascunse încât tot ceea ce simţi este doar un simplu dezgust sau o dezaprobare. Dar dacă ai să cauţi mai adânc în tine ce anume a condus la dezgust sau dezaprobare faţă de o situaţie vei descoperi în spate o judecată.
Aceste judecăţi sunt blocajele care te meniţin blocat pe poziţia pe care eşti acum.  M-am surprins deunăzi având un dezgust  în momentul în care am văzut o blondă îmbrăcată strident conducând o maşină mare de teren. Această imagine a  produs un dezgust în mine şi imediat mi s-a declanşat sistemul de alarmă... Am început prin investigare interioară să caut ce anume a alimentat acel dezgust. Mi-am dat seama că era vorba de o credinţă personală, prin care persoanele care posedă o maşină de teren trebuie să fie într-un fel anume. Iar dacă semnele pe care le afişează nu corespund cu imaginea mea, înseamnă automat că persoana este un fals, un impostor, şi prin urmare a obţinut bunul respectiv păcălind cumva un drum care îl consideram ”corect ” tot după standardele mele.
Iată cum am descoperit de la o mică dezaprobare două judecăţi ascunse. Apoi am înţeles că aceste judecăţi mă ţin blocat pe mine în poziţia în care sunt, poziţie de pe care blochez inclusiv abundenţa. Este deja evident că nu voi putea obţine acele bunuri judecând posesorii lor după un standard personal, şi negând astfel posibilitatea de a obţine acele bunuri. Abundenţa implică acceptare totală. Asta nu înseamnă că trebuie să faci ceva ilegal, sau împotriva sistemului tău de credinţe. Înseamnă doar că nu trebuie să judeci pe cei care ţie îţi par că le-au obţinut într-un fel cu care tu nu eşti de acord, şi astfel ai pornit un proces în care negi realitatea.
În momentul în care judeci o persoană după standardele tale ca fiind ”nedemnă” de bunul obţinut te judeci de fapt tine. De vreme ce tu însuţi nu ai obţinut deja bunul respectiv înseamnă că nici măcar tu nu te încadrezi în propriile tale condiţii. Asta te aduce în poziţia de a-ţi dori ceva şi de a-ţi bloca singur posibilitatea de a-l obţine în acelaşi timp. Şi asta este deja o suferinţă. Doar că această suferinţă este ascunsă atăt de adânc, încât tot ceea ce mai răzbate de la ea, este poate un oftat sau o dezaprobare.
Tu nu poţi cunoaşte totalitatea modalităţilor de a obţine un anumit lucru. Când asociezi un lucru cu o persoană, considerându-le alăturarea nedemnă după criteriile tale, tu ai în minte câteva posibilităţi, dar te asigur că s-ar putea să fii foarte departe de adevăr. Să luăm în calcul cea mai simplă ipoteză, că poate conducea o maşină de serviciu, nu personală. Poate împrumutată, poate moştenire, poate un chilipir second-hand cu mult sub valoarea imaginată de mine. Şi nu este neaparat să fi obţinut bunul printr-o imaginată fraudă aşa cum logica meaa îmi sugerase.
Această judecată a ta odată te va pune în situaţiile ”nedemne” imaginate de tine mai devreme sau mai târziu. Nu neaparat cu o maşină, dar să faci ceea ce judeci că celălalt ai fi făcut ilegal sau imoral. Şi deasemenea te va bloca pe tine să obţii acel bun dacă visezi la el.
Judecata are foarte multe forme şi consecinţe, iar ceea ce am dorit să relev în această postare este că formele ei sunt cu-atît mai subtile cu evoluezi. Atenţie deci la oftaturi, la dezaprobări, la negaţii. Ele trebuie să devină semnalul tău de alarmă pentru a investiga ce anume din tine mai păstrează judecăţi ascunse.

joi, 15 mai 2014

Despre realitate şi creaţie

Până la urmă ce înseamnă să fii prezent? Înseamnă să spui DA. E atît de simplu. Tot ceea ce este , există deja. Pare de-a dreptul nebunesc să spui ”Nu” la ceea ce este deja. Problema provine din felul cum percepem ceea ce vrem a face şi ceea ce este deja făcut.

Ceea ce vrei să fie, este doar o iluzie. Această iluzie are doar rolul de a imagina o posibilă realitate. Dacă vrei ca iluzia ta să devină realitate, nu ai decât să-ţi sufleci mânecile şi să o pui în practică. Să acţionezi. În lipsa acţiunii tale există deja o realitate creată de alţii. În această lumină cred că devine deja mai limpede că e un non-sens să fi împotriva unei realităţi oricare ar fi ea pentru simplul motiv că ea exstă deja. Poţi fi doar observator rece şi exterior acestei realităţi, sau poţi crea o altă situaţie nouă după preferinţele tale.

Nu putem juca împotriva Creaţiei! În loc să ne angajăm în Jocul Vieţii cu toate forţele şi să creem realităţi ne mulţumim să privim de pe margine şi să fim împotriva realităţii care există deja. Iar această împotrivire duce la suferinţă. De câte ori spui ”nu”  blochezi un act de creaţie.

Acum în tot acest joc aparent simplu apar anumite perturbări. Se ridică problema dacă cineva te roagă să faci ceva ce nu preferi, spui da sau spui nu? Această situaţie pare a contrazice puţin ceea ce afirmam mai sus dar să dezvolt puţin: Ideea este ca fiecare să creeze realitatea care-i va returna situaţiile şi rezultatele pe care le preferă. Dacă cineva te invită ca şi Co-Creator să faceţi o realitate împreună, de la bun inceput trebuie să înţelegi că dacă aportul tău va conduce spre o realitate în care crezi, e în regulă să te angajezi în acţiune. Dacă acţiunea la care eşti invitat este în neconcordanţă cu ceea ce tu crezi, sau chiar împotriva acestor viziuni, atunci va trebui să spui NU. dar spui nu unei situaţii încă necreate. Adică nu te angajezi în acţiuni care nu corespund principiilor tale.

Dacă te-ai angajat totuşi, nu mai poţi fi împotriva rezultatului astfel creat pentru că asta înseamnă odată că spui NU la ceva ce deja ESTE şi mai înseamnă că eşti împotriva propriei tale Creaţii. Iar această contradicţie duce la suferinţă.

Cred că pînă la urmă actul Creaţiei este deasupra noastră. Noi nu Creem nimic de fapt ci doar Permitem. În această lumină, a spune ”NU” înseamnă a bloca Creaţia să se realizeze prin tine. Cu fiecare NU blochezi un act de creaţie. Cu fiecare ”DA” permiţi realităţii să se creeze prin tine. Să fii prezent înseamnă să accepţi total ceea ce este în acest moment. Dacă nu preferi ceea ce vezi, atunci creează o altă situaţie, o altă realitate.

Şi când spun Creaţie nu mă refer la ceva abstract, ci la ceva foarte concret. În filmuleţul de mai jos, veţi vedea o persoană care şi-a creat o insulă proprie din PET-uri, a construit o casă din materiale reciclate pe ea, şi un întreg ecosistem. Acest om ar fi putut să spună că viaţa e crudă şi ca om obişnuit este imposibil pe parcursul unei vieţi să poţi avea insula ta. Dar a ales să nu fie împotriva a ceea ce deja Există şi să Creeze propria sa insulă. Avem în fiecare moment toate uneltele şi cunoştinţele necesare momentului prezent. Totul e să nu ne împotrivim...


miercuri, 14 mai 2014

Valoare adăugată

Vă reamintesc de iniâiativa mea numită ”Valoare adăugată” prin care intervievez oameni deosebiţi care prin rezultatele pe care le-au atins pe un anumit domeniu pot fi modele pentru cei care au căutări. Mi-am dat seama că modelele există peste tot doar că nu sunt în anturajul celor care au nevoie de ele.

Aşa că mi-am propus să iau interviuri în care să încerc să scot la lumină anumite puncte cheie care pot face posibilă sau accelerează înaintarea pe o anumită cale. Am creat un loc special pentru aceste poveşti : Valoare adăugată.

Astăzi puteţi afla drumul către artă al unei persoane tehnice. Vă invit să vizionaţi un interviu cu Mircea Albuţiu la expoziţia de fotografie ”Inside”.


marți, 13 mai 2014

Invitaţie la descoperire

Vă invit să părăsiţi pentru o clipă siguranţa zonei de comfort şi să păşiţi alături de călătorii care nu ştiu ce le oferă ziua următoare. Există modurid e călătorie inedite, ieftine şi la îndemână. Poate lipsa de promovare, sau discreţia călătorilor, poate frica noastră de necunoscut sau liniştea lucrurilor pe care le cunoaştem ne blochează de la asemenea experienţe. Vă invit să vizionaţi un interviu cu un ”copil al lumii” un călător ca mulţi alţii care trec neobservaţi pe lîngă noi.