luni, 28 aprilie 2014

Dimitte nobis debita nostra

Pater noster, qui es in caelis
sanctificetur nomen tuum;
Adveniat regnum tuum. Fiat voluntas tua
sicut in caelo et in terra
Panem nostrum qvotidianum da nobis hodie.
Et dimitte nobis debita nostra,
sicut et nos dimittimus debitoribus nostris.
Et ne nos inducas in temptationem;
sed libera nos a malo.
Amen.

Aveţi aici rugăciunea ”Tatăl nostru” varianta din limba latină. Am subliniat cele două cuvinte debita şi debitorus, care înseamnă datorie şi datornic. Înainte vreme prin secolele anterioare exista o cultură a iertării datoriilor, cultură care era sfântă. Cu timpul această ”cultură” s-a deformat, şi a devenit sfântă cultura datoriilor şi nu a iertării datoriilor.
La nivel subtil, criza actuală este o criză a iertării datoriilor. Mai precis nimeni nu iartă, datorii care depăşesc de multe mi de ori, suma de bani existentă în circulaţie. Deci din punct de vedere tehnic este imposibil să fie plătită vreodată. Situaţia este expusă foarte frumos de Charles Einsenstein în cartea sa ”Economia darului” .
În timp banii au primit o altă funcţie decât cea pentru care au fost creaţi. Există într-o economie sau în orice proces de schimb, două părţi: O nevoie, sau o persoană care are o anumită nevoie, şi marfa sau produsul care va satisface nevoia sa, respectiv persoana care îi va livra marfa respectivă.  Banii iniţial aveau funcţia de mijolc de schimb, facilitând tranzacţia. Adică aveau rolul de a face posibil transferul unei mărfi care exista deja către o nevoie care exista deja. Atenţie căci aici stă cheia înţelegerii: Când nevoia există şi omul care are marfa există, banii nu fac decât să faciliteze schimbul a ceva ce există deja.
În continuare toţi oamenii au nevoi şi pot rezolva nevoi altora, ceea ce lipseşte sunt banii. Nevoile de bază nu se vor termina niciodată: Hrană, adăpost, îmbrăcăminte, etc. Mărfurile există -  stocurile la nivel mondial sunt foarte mari, şi chiar dacă nu am vorbi de stocuri există alţi oameni care au abilităţile de a produce ceea ce pentru ceilalţi este o nevoie. Deci am în continuare elementele esenţiale pentru un sistem economic : Nevoile, marfa şi producătorii. La criză lipseşte un singur element: Banii! Adică cel care are o nevoie nu are banii să cumpere marfa sau serviciul care există deja. Banii având rolul de a intermedia acest schimb, au ajuns să nu mai fie destui...
Asta pentru că în timp au primit cadou o nouă funcţie: Funcţia de avere. Adică nu mai au un rol doar de schimb economic, ci de acumulare a averii. Cele două concepte conform lui Charles Eisenstein, se bat cap în cap: În timp ce funcţia de mijloc de schimb, necesită o monedă în mişcare, care se mută mereu de la persoanele cu nevoi la cele care oferă, facilitând doar schimbul, funcţia de acumulare de avere presupune stocarea, păstrarea, blocarea banilor.
În acest context, este limpede că dezvoltarea abilităţilor personale, capacitatea de a satisface anumite nevoi oamenilor din jur, nu va suferi niciodată de pe urma unor crize monetare. Oamenii au nevoi, iar atât timp căt tu ai o abilitate de a le satisface schimbul se va produce inevitabil, pentru că şi tu ai anumite nevoi. Până la urmă este vorba despre un schimb de abilităţi. Tu ai abilitatea de a face haine, dar desigur ai o nevoie de a te hrăni. Între tine şi agricultor, este vorba de un schimb de abilităţi, în care banul are un rol intermediar secundar. Degeaba a-ţi avea amândoi bani dacă tu nu ai putea face haine iar el nu ar putea face alimente. Banii în sine nu au deloc valoare. Dacă noi nu am avea abilităţi pe care să le schimbăm între noi, am murii cu toţii pe grămada de bani.
Jocul vieţii este până la urmă un imens schimb de abilităţi, iar criza economică atinge doar moneda, care este un mic segment din marele joc. Datoriile totale la nivel mondial depăşesc cu mult sumele de bani care există în sistem, deci tehnic este imposibil ca ele să fie plătite vreodată.  Aceste sume s-au acumulat, pentru că nimeni nu a ma iertat de mult datornicilor. NU ştiu care va fi rezolvarea acestui joc dar ştiu că cine îşi va dezvolta abilităţile nu va pierde!

miercuri, 23 aprilie 2014

95% - 5%

Este procentul pe care dr. Yousry Menis îl declară în cartea sa  ”Discover Your Hidden Memory & Find the Real You” care este deocamdată doar în engleză.

5% Este capacitatea de procesare a minţii alocată pentru acţiunile conştiente. Aici intră ceea ce vrei, ceea ce alegi, şi toate deciziile pe care le iei conştient, şi care îţi modelează viaţa. Restul de 95% este folosit pentru inconştient, subconştient, memoria ascunsă, tipare, reacţii. Adică acea categorie de informaţie care ne modelează viaţa fără ca noi să fim conştienţi.

Tiparele sunt mici ”progrămele” sau reacţii standard pe care le rulăm inconştient la un anumit stimul şi care sunt preluate tot inconştient de la persoanele din jurul nostru. Mai precis, dacă părinţii tăi erau agresivi în exprimare, ai preluat şi tu acest tipar. Când un anume stimul este prezent, de exemplu o anumită replică a persoanei cu care vorbeşti, sau o anumită atitudine, ţi se declanşează acel tipar. Chiar dacă la nivel conştient, tu ai vrea să fii calm şi echilibrat, tu vei rula tiparul părinţilor tăi, şi vei deveni agresiv în exprimare.

Acest mecanism este cu totul inconştient, l-ai preluat inconştient, şi îl repeţi inconştient. Cu cât identifici mai multe tipare preluate de la alţii, şi care nu îţi returnează rezultatele pe care le doreşti, deci nu te reprezintă pe tine aşa cum ţi-ai dori tu să fi la nivel conştient, cu-atât evoluezi mai mult.



 Un tipar de care devii conştient îşi pierde puterea.




Îţi urez evoluţie conştientă... Paul.

sâmbătă, 19 aprilie 2014

Omul albastru

Un om s-a dus la alt om. I-a luat copii și i-a dus. Dumnezeu știe pe unde or fi ajuns sărăcuții. Și ca și când pedeapsa n-ar fi fost destul de crudă, l-a însemnat pe cel căruia i-a luat copii: L-a tuns... Uite-așa, chilug, cum tunzi un om. Și ia vărsat în cap albastru. Ce însemătate să fi avut culoarea? Să fi fost un simplu capriciu? Nu știu, dar asta i-a făcut.

Acesta este o poveste, și personajele sunt ficțiuni. Orice asemănare cu persoane din lumea reală este întâmplătoare. Nici un om și nici un copil nu a suferit la scrierea acestei povești... Totuși cineva a suferit!
Nu spun cine, să nu fiu eu oaia neagră...

foto- Paul Adam


vineri, 11 aprilie 2014

De la Creator, la Creator Angajat.

Ţi-ai dat vrodată seama că trăieşti într-o poveste? Ce este Istoria altceva decât o poveste? Ce sunt amintirile tale, altceva decât o poveste? Spui că aparţii unui neam, şi te comporţi ca atare, respectând detaliile unei poveşti. Povestea care spune ce a fost şi ce este neamul tău. Trăieşti într-o economie care foloseşte banul ca mijloc de schimb şi care poate fi emis cu o dobândă. Toate caracteristicile economiei sunt un şir de reguli. O poveste scrisă în manualele de economie. O poveste atât de puternică încât toţi oamenii i se supun.

Pe măsură ce trăieşti, ce firul vieţii ţi se derulează, povestea ta se scrie. Poţi citi oricând această poveste, şi ea va arăta ceea ce ai fost. Zilnic, adaugi noi file la povestea Vieţii tale, încercări pe care le-ai trecut, sau încercări la care încă mai cauţi rezolvare. Zi după zi, întâmplare după întâmplare, aştepţi evenimentele, ca să-ţi poţi scrie povestea Vieţii. Ai toate cuvintele necesare să faci asta... trebuie doar să aştepţi să vezi ce se întâmplă, iar apoi să-ţi continui povestea.

Poate vei întâlni o persoană de sex opus irezistibilă... Ai familie, spui că ţii la valorile tale. Vei rezista ispitei? Pentru a scrie această poveste , tu ai deja cuvintele, dar nu ştii ordinea în care să le aşezi:
Voi      rezista      ispitei,      nu      voi     ceda. sau: Nu     voi       rezista       ispitei     , voi     ceda.
Care este ordinea în care vei aşeza aceste cuvinte? 

Poate mâine vei obţine o funcţie publică, iar pe biroul tău cineva va pune o mare sumă de bani pentru un favor... Vei rezista ispitei sau vei ceda?Cum vei aranja aceste cuvinte? În ce ordine le vei pune ca să îţi creezi povestea? Moralitatea este deasemenea o poveste a vremurilor noastre. Toţi suntem morali, dar câţi am trăit încercarea pentru a scrie povestea? Câţi suntem morali fără să fi fost încercaţi?  Eu sunt cinstit, moral şi incoruptibil, doar că nu am fost încercat niciodată. Eu creez versiunea a Celui Ce sunt în urma încercărilor. Desigur că imaginaţia mea poate fi pusă şi ea în cuvinte, care vor forma o poveste doar că rezultatele mele sunt povestea mea. Încercările tale sunt povestea ta, rezultatele tale sunt povestea ta. Povestea ta fără încercări este iluzia ta. Povestea are nevoie de încercări.

Acesta este un mod de a trăi... Îţi creezi iluzia, aştepţi încercarea, trăieşti momentul într-un fel sau altul, vezi rezultatul şi îţi scrii povestea. Viaţa ţi se întâmplă. O altă variantă ar fi să îţi creezi povestea după preferinţele tale, aştepţi încercările şi te comporţi conform poveştii pe care ţi-ai creat-o. Acest fel de a-ţi crea viaţa este mai predictibil, şi îţi dă puteri de Creator. Tu creezi povestea Vieţii tale dinainte după chipul şi asemănarea ta, iar pe măsură ce încercările apar, nu mai trebuie să aştepţi impulsul momentului pentru a vedea cum anume să aranjezi cuvintele ca să-ţi formezi povestea. Povestea fiind creată dinainte, vei ştii exact şi cum să te comporţi şi care va fi rezultatul încercării.

Paradoxul este că ambele variante fac din tine un Creator. În prima variantă îţi creezi Viaţa pe măsură ce evenimentele ţi se întâmplă şi descoperi pas cu pas cine eşti, pe măsură ce încercările se derulează în viaţa ta. În al doilea caz , îţi creezi povestea aşa cum o preferi, şi nu-ţi rămîne decât să te comporţi conform creaţiei tale pe măsură ce încercările se derulează. În primul caz scrii povestea după ce încercările s-au petrecut. În al doilea caz, scrii povestea înainte ca încercările să se petreacă. Oricum tu eşti creatorul!

Acum se pune problema care dintre variante ar fi mai bună? Puţină neatenţie şi mă prindeai... Nu există varianta bună sau proastă. Oricât te eschivezi eşti Creatorul vieţii tale şi ai răspunderea totală pentru asta. Întrebarea corectă este, TU care dintre variante o preferi?  Preferinţa este ceea ce ne face Unici. Unicitatea individuală este dată de suma preferinţelor personale. Diferenţa dintre cele două variante de creaţie este că cea de-a doua îţi returnează rezultate care pot fi anticipate. Adică tu vei ştii dinainte cine eşti. În cealaltă variantă, va trebui să afli cine eşti. Tu nu poţi să nu creezi ... Însăşi faptul că exişti, este o poveste, iar dacă nu faci nimic, deja ai creat o poveste cu un om care nu face nimic. Eşti creator chiar dacă nu faci nimic! Iar aceasta este o poveste ca orice altă poveste, a oricărui alt Creator, nici mai bună nici mai rea.

Dacă însă preferi să controlezi rezultatele, dacă doreşti să îţi scrii povestea înainte ca ea să se întâmple, trebuie ca tu să o scrii dinainte. Trebuie să te angajezi...Îţi vei alege tu singur ordinea cuvintelor care vor crea povestea ta. Vei fi un Creator Angajat...

Avem deja toate cuvintele necesare pentru a schimba lumea. Mai trebuie doar ca cineva să le aranjeze în ordinea potrivită pentru a crea o poveste credibilă. Poveştile care primesc angajamentul tău, acelea vor modela realitatea dinainte ca ea să se manifeste. 




miercuri, 2 aprilie 2014

Validare şi invalidare

Salut! Am lipsit o vreme dar să ştii că am motive întemeiate  . Am lipsit o săptămână, pentru că am fost la un curs de comunicare. Am decis să îmi perfecţionez abilităţile de comunicare pentru a putea scrie articolele pe limba ta. Am învăţat cum să ajung mai aproape de tine, trecând prin filtrele tale. Mai precis am primit în dar nişte chei. Chei cu care pot deschide atenţia ta.
Pentru a scrie acest articol m-am folosit de zecile de documentare, experimente şi cărţi făcute de specialişti dar mai ales m-am folosit de introspecţia interioară, pentru a acorda pe tiparul geografic şi cultural, ceea ce autori din alte ţări şi culturi au spus, obţinând astfel un articol ţintit special pentru tine.
Nu pot să-ţi spun dacă am şi reuşit, asta fie o vei simţi chiar tu în timp ce vei citi aticolul, fie vei vedea ce spun prietenii tăi când vei aduce tema în discuţie.
Te invit să citeşti aici cum îţi poţi modela realitatea folosind mecanismul de validare şi invalidare şi cum este viciat acest mecanism de factorii sociali în articolul de pe blog: Validarea şi invalidarea.


Îţi urez evoluţie conştientă! Paul.