marți, 11 noiembrie 2014

Toţi copii sunt speciali!


Există studii şi experimente care ar trebui să schimbe felul în care vedem lumea. Am depăşit de mult era informaţională. Trăim în vremuri de inflaţie a informaţiei. Există tone de informaţie, dar mai ţine cineva cont de ea? Cred că orice sceptic va găsi studii care-i vor spulbera aproape orice temă pe care o neagă.  Personal, trăiesc în continuare cu convingerea că sistemele sociale sunt mult în urma progresului tehnic. Totuşi atâta timp cât există studii care dărâmă efectiv o paradigmă veche, nu pot să nu mă întreb de ce nu se mişcă nimic...

Citind cartea ”Crescându-l pe Cain ” de Dan Kindlon şi  Michael Thompson am dat de un experiment
foarte interesant referitor la sistemul de învăţământ. S-a plecat de la ideea că tiparul de gândire al oamenilor se bazează pe etichete şi arhetipuri. Astfel , profesorii nu reuşesc să vadă potenţialul real al copiilor. Experimentul s-a petrecut în felul următor: S-au simulat nişte teste ”speciale” şi s-au ales câţiva copii absolut la întâmplare care să participe la test.Copii nu ştiau nimic, iar profesorilor li s-a spus că în clasa respectivă  s-a făcut un test special, şi anumitţi copii au un potenţial promiţător. Li s-a sugerat aşadar că există nişte copii ”speciali”. Rezultatul a fost, că la sfârşitul anului şcolar, copiii respectivi, au obţinut rezultate mult peste media clasei şi mult peste rezultatele lor din anii anteriori. Iar asta, pentru că profesorii i-au tratat ca fiind speciali, trecând astfel peste arhetipurile însuşite cu timpul.

Mă întreb de ce un asemenea experiment cu un asemenea rezultat nu a schimbat lumea? Sau măcar sistemul de învăţământ.? Iată că acest experiment ne spune că alegând copii la întâmplare şi tratându-i ca fiind speciali, ei devin într-adevăr speciali. De ce să nu considerăm toţi copiii ca fiind speciali? De ce să nu dăm şansa tuturor să fie speciali? Dascălii au fost convinşi de un test şi o comisie că acei copii sunt speciali, iar acei dascăli nu au făcut mai departe decât să transfere sistemul lor de credinţe acelor copii. Dacă acesta este modelul unui sistem care returnează rezultate atât de fantastice, de ce nu pregătim profesorii să vadă în toţi copii, nişte copii speciali? Care mai este relevanţa unor astfel de studii dacă ele nu schimbă nimic? 

Întrebări retorice poate, dar vă spun un lucru: Majoritatea oamenilor funcţionează pe acelaşi principiu. În mediul şcolar s-a petrecut experimentul pentru că acolo era mai relevant rezultatul, dar câţi dintre noi avem capacitatea să vedem în proprii noştrii copii nişte copii speciali? Dacă ai afla mâine de la  o comisie”specială” că al tău copil este de fapt un copil special, mai deştept decât l-ai perceput, şi nu s-a dezvăluit din cauza emotivităţii ţi-ai schimba comportamentul? Ai începe să te porţi cu el ca şi cu un copil special? Ei bine, poţi face la fel fără să-ţi spună nici o comisie asta! 

Toţi copiii sunt speciali, doar că nu s-a anunţat încă la televizor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu