luni, 3 noiembrie 2014

nota 4 la ”Opţionale”

În postarea anterioară prezentam cele trei elemente de bază care ne compun ca şi oameni. Deasemenea am susţinut, şi mai susţin că suferinţele personale provin din necunoaşterea felului în care funcţionăm. Încercăm să facem manevre dibace, folosind un echipament sofisticat despre care nu ştim nimic. Este ca şi cum, în dorinţa de a ajuta înaintaşii noştri să evolueze mai rapaid, le-am face cadou o maşină. Incapacitatea lor de a înţelege cum funcţionează, va duce la încapacitatea lor de a copia maşina şi de a  o re-produce, pentru a se dezvolta într-un ritm accelerat. O persoană care nu a auzit niciodată despre curentul electric, va rămâne cu impresia că întrerupătorul este mecanismul care aprinde becul, devreme ce acţionând asupra lui se face lumină. Curentul nici măcar nu poate să-l vadă, prin urmare pentru el nu există.

Suntem cam novice la folosirea celor trei dimensiuni ale noastre- Corpul fizic, mintea logică şi corpul emoţional. Copilăria ne învaţă câte puţin din fiecare ce-i drept, însă rămânem la nivel de începători. 

Corpul Fizic - Pentru a folosi corpul fizic, ne mulţumim cu faptul că am învăţat în copilărie să-l controlăm, şi putem să ne ”cărăm” fizicul prin lumea materială în care vieţuim. Acesta este nivelul de bază, dar dincolo de  el există nutriţia, pentru a da corpului de nutrienţii care ne vor returna maxim de randament, şi sportul care va ţine ”maşinăria” în condiţii bune. Sport şi nutriţie, iată două domenii în care ar trebui să ieşim experţi din şcoală, devreme ce viaţa noastră se bazează pe corpul fizic. Totuşi în societatea actuală, acestea sunt materii opţionale.

Mintea logică - aici nu putem să ne plângem... Sistemul de educaţie l-a supra dezvoltat în devafoarea celorlaltor două. Capacitatea de a argumenta orice ne este ”infinită”. Dimpotrivă... pentru a echilibra balanţa trebuie să mai reducem puţin din turaţia motoarelor generatoare de gânduri. Dacă pe celelalte două domenii trebuie să adăugăm câte ceva, când vine vorba de raţionamente şi intelect trebuie să mai ”tăiem”. Asta se face cu meditaţia. Adică mai oprim şirul gândurilor pentru un timp. Dăm un ”shut down” generatorului de griji, şi vise generatoare de planuri care nu se vor realiza niciodată.

Corpul emoţional - aici e cea mai mare ”durere” după părerea mea. Pentru că a fost cel mai ignorat domeniu, din cauza paradigmei materialiste în care ne zbatem de secole. Acesta se ”repară” prin identificarea emoţiilor ascunse şi exprimarea lor. Prin scoaterea la lumină a tuturor emoţiilor negate sau reprimate de-a lungul timpului. Există suficiente metode deja pentru a face asta, aşa cum arătam în postarea anterioară. Desigur şi ştudiul ”emoţiei” este trecut tot la - opţionale, prefăcându-ne că nu înţelegem că toate deciziile noastre sunt emoţionale. Desigur există cineva care a înţeles asta: Advertisingul , şi politica.

Viaţa este un drum plin de distracţii. Prin distracţie înţeleg exact ceea ce acest cuvânt exprimă - o distragere de la esenţă. E distragere de la miezul problemei.Noi am reuşit în individualismul nostru să credem că realitatea ne aparţine. Ne-am însuşit realitatea cu obrăznicie. Am mai spus-o şi o mai spun: Nu TOT ce se petrece în jurul nostru este pentru noi ! Realitatea este multidimensională, oferind fiecăruia să-şi extragă ceea ce are nevoie pentru a experimenta. În lumea hoţului se fură, în lumea plagiatorului se copiază, în lumea muncitorului se munceşte, în lumea neatentului se produc accidente. Toate acestea CO-EXISTĂ ! Ne oprim confuzi la fiecare fenomen din jur, având convingerea că este pentru noi. Ne băgăm nasul în toate, încercăm să reparăm tot ceea ce este stricat după mintea noastră, ajungând să traversăm  strada obligând baba care nu voia să treacă convinşi fiind că am făcut un lucru bun.Te identifici cu tot ce se întâmplă în jur, şi aşa ajungi blocat în situaţii fără ieşire care nici măcar nu erau pentru tine. Te-ai simţit ”obligat” să acţionezi în situaţii care nu ţi se adresau. Care este drumul tău? Are legătură acţiunea la care te-ai ”băgat ca musca” cu drumul tău? Dacă nu, du-te mai departe. 

Lumea în care vieţuim este o sumă de fenomene complexe pe care suntem incapabili să le înţelegem. ”Toţi oamenii de ştiinţă de pe pământ nu sunt în stare să înţeleagă viaţa care animă o muscă! Atât de mare este măreţia Mea!” - citat din memorie, din ”Conversaţii cu Dumnezeu - Neale Donald Walsch”  .   Ne zbatem plini de condiţionări într-o societate care ne modelează povestea vieţii printr-un interminabil şir de ”trebuie” . Am ajuns în faza în care este imposibil să mai vezi rezultatul acestor trebuie, transformate într-un lung şir de butoane pe care ”maeştrii jocului” apasă la nevoie.

Întocmai cum se programează un calculator care iese ”gol” din fabrică, ne este programat intelectul prin condiţionare. Suntem atât de orbi în acest joc, încât ne-am aruncat la gunoi toate visele, toate idealurile personale şi urmăm orbeşte o paradigmă care nu ne aparţine, jucând o piesă din care nu înţelegem nimic. O piesă care nu ne aparţine, dar o jucăm traşi de sforile lui ”trebuie” .

Oricât de incredibil ar părea, există pe Pământ oameni care nu se opresc în ”distragerile” lumeşti. Şi o să le numesc distrageri de-acum, pentru că termenul de ”distracţii”  este uzat deja indicând amuzament mai degrabă decât distragere.  Există Oameni spuneam care se nasc, fac treaba pe care o au de făcut , şi pleacă. Nu se opintesc în  mândrie naţională, pentru a justifica graniţe, nu se opintesc în ”trebuie” pentru a se deturna de la drumul lor, nu se opintesc în războaie. Filmuleţul pe care vi-l propun astăzi, exemplifică colosal ce ”minuni” se petrec când oamenii nu intră în jocul colectiv al societăţii. 

”Omul care planta copaci”  după o poveste de Jean Giona m-a captivat realmente prin forma grafică foarte sugestivă, prin vocea şi inflexiunile tonale ale naratorului precum şi prin tâlcul poveştii.  Intelectul nostru a fost ”deturnat” de nişte hackeri fără să ne dăm seama. Mă întreb câţi dintre privitorii acestui film îi înţeleg adâncimea.... Vizionare ... adâncă !




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu