joi, 6 noiembrie 2014

Invitaţie Specială

Am găsit o poveste pe net care zice cam aşa:
Într-o zi s-a organizat un concurs pentru a traversa deşertul Sahara. Un bătrân arab a concurat împotriva unui
atlet profesionist, câştigătorul a mai multor competiţii.. Atletul s-a antrenat în laboratoare speciale, asistat de o echipă de medici şi specialişti. I s-au construit echipamente ultrauşoare şi încăţări inspirate din spuma tehnologiei moderne. Bătrânul a plecat în călătorie îmbrăcat în hainele lui obişnuite şi un cuţit. Făcea pauze dese pentru odihnă, curăţatul pantofilor şi hidratare cu apă din tulpinile planetelor. Atletul a luat un avans considerabil, în timp ce bătrânul părea că nu concurează.După două săptămâni prin deşert, atletul a fost recuperat cu elicopterul, având răni grave la picioare şi deshidratare severă. Bătrânul când a ajuns la destinaţie s-a grăbit acasă să-şi adape cămilele.

Povestea am preluat-o din audiobook-ul ”Nu trimite găina la şcoala de vulturi ” a lui Robert Ionescu. Revelaţia mea vis-a-vis de această poveste este că în goana de a atinge obiective, tiparul predominant al societăţii noastre este cel al atletului. Şi că deşi, ascultând povestea asta, ”bătrânul” ne apare ca un model de urmat, în realitate la primul obiectiv care ne provoacă, primul lucru este să ne căutăm toate uneltele care ne-ar putea da un avantaj, şi intrăm în ”luptă” abordând tipologia atletului din poveste.

Competitivitatea dezvoltată în noi de societate şi sistemul de învăţământ ne transpune mereu în rolul ”atletului” din poveste. Prea rar şi prea puţin suntem înclinaţi ca în atingerea unor obiective să adoptăm înţelepciunea ”bătrânului” din poveste. La nivel de societate, bătălia între atlet şi bătrân are loc zilnic, în diverse forme şi variante. Graba de a ne demonstra priceperea şi supremaţia este piatra de moară pe care o purtăm atârnată de gât.

Întotdeauna am fost de părere că simpla conştientizare a unui tipar, are puterea de a-l destrăma. Te provoc să te analizezi puţin: Cum tratezi un obiectiv? Cum te ”arunci în luptă”? În care tipologie din povestea de mai sus te regăseşti? Crezi că secretul de a reuşi este să perfecţionezi şi mai bine tehnica atletului sau să schimbi strategia complet? Iată câteva piste pentru investigare interoară. Este foarte important să găseşti răspunsurile tale la aceste întrebări, şi nu să le intuieşti cu intelectul.

(În imagine se află Fauja Singh, care nu este bătrânul african din poveste. Este indian şi este cel mai în vârstă alergător de maratoane. Are 101 ani şi s-a apucat de alergat la maratoane la 80 de ani.O simplă căutare pe google după numele lui, vă va returna numeroase recorduri pe care le-a doborât! )


Povestea cu atletul şi bătrânul mi se pare colosală, pentru că surprinde întreaga esenţă a suferinţei umane. Avem pe de o parte graba de a atinge obiectivele mânată de dorinţa de a demonstra ceva, de a câştiga ceva, orice... împotriva cuiva, oricui, în luptă cu starea de a face un lucru fără forţare. fără miză şi fără a fi împotriva cuiva. ”Bătrânul când a ajuns la destinaţie s-a grăbit acasă să-şi adape cămilele.” - o normalitate debordantă... nimic competitiv, nimic individual în această victorie.


Aşa cum scriam şi în postarea ”Întregul OM” avem trei componente esenţiale. Sau de acestea trei suntem conştienţi acum: Corpul fizic, Intelectul şi Emoţiile.  Şi ele se dezvoltă la un om exact în ordinea în care le-am enumerat. Prima dată învăţăm să ”controlăm” corpul fizic, când începem să umblăm, şi să ne descoperim funcţiile motorii. Apoi ne dezvoltăm intelectul , care presupune capacitatea de a raţiona şi de a jongla cu idei şi informaţii. Asta se petrece în şcoală, care se preocupă exclusiv de această componentă. Partea emoţională este de obicei ignorată. Dacă vedem un copil de zece ani care nu ştie să scrie şi să citească , ne alarmăm imediat. Este ceva de neacceptat în zilele noastre. Dar dacă vedem un adolescent care nu ştie să identifice şi să numească ceea ce simte, sau nu ştie să identifice starea emoţională a interlocutorului... sau mai mult, nu-i pasă de starea emoţională a celuilalt... ni se pare perfect normal.

Lumea evoluează 

Mi-a trecut prin cap o analogie care se suprapune peste evoluţia colectivă. În epoca primitivă, atributul principal pentru a supravieţui era forţa fizică. Cu ”deşteptăciunea” mureai de foame, dacă nu aveai forţa să-ţi capturezi hrana. După ce s-au dezvoltat sistemele sociale, atributul principal supravieţuirii a devenit intelectul. Toată lumea ştie astăzi că pentru a trăi bine trebuie să ştii  ”să te descurci”. Este deasemenea era conducătorilor, era politicii. Dacă în epoca primitivă conducătorul tribului era cel mai puternic, condiţie necesară pentru a te impune în grup, iată că în ”epoca politică” atributul principal al liderilor este intelectul. Capacitatea lor de a jongla cu idei, de a manipula de a se impune ca deşteptăciune. Contează diplomele, numărul şcolilor terminate, lucrările publicate... în sfârşit tot ceea ce ţine de intelect. Suntem în epoca schimbării. Emoţiile încep să conteze. Acum am aflat că emoţiile ne influenţează deciziile. Acum începem să realizăm că lideri noştri oricât de deştepţi ar fi, vor lua decizii bazate pe frică, prin urmare pe baza unei emoţii şi nu a cunoştinţelor acumulate.

Schimbă-ţi paradigma, scapă de trecut

Acum începem să aflăm ABC-ul emoţional. Cum vi s-ar părea dacă a-ţi termina liceul ştiind cum se construieşte o relaţie, cum îţi influenţează emoţiile deciziile sau ce simte persoana  de la televizor, chiar dacă ceea ce spune, este altceva?  Nu crec că sistemul de învăţământ se va grăbi să introducă în programă asemenea materii, pentru că pur şi simplu nu are acest scop. Aşa că ar fi bine să punem mâna pe carte chiar noi.  A alege modelul bătrânului din poveste este mai mult decât o simplă alegere. Este o schimbare completă de paradigmă. Este înţelegerea faptului că competiţia nu ne mai serveşte. Nici cea cu noi înşine. Ne serveşte răbdarea de a ne rezolva sarcinile pas cu pas, cu atenţie şi cu răbdare. Cooperare, relaţionare, emoţie, entuziasm... Acestea vor fi atributele vremurilor care vin.

Dezvoltare personală la Bistriţa

Am văzut că circumstanţele ne modifică. Lumea din jurul nostru sunt circumstanţele care ne modelează comportamentul. Trăim înconjuraţi de oameni cu tipologia atletului din poveste, şi aceşti oameni ne modelează comportamentul, trăim vremuri în care şcoala dezvoltă excesiv şi exclusiv intelectul, ignorând celelalte componente umane, şi asta ne modelează şi pe noi. Trăim într-o lume în care liderii se bazează pe intelect şi ignoră emoţia. Caută soluţii exclusiv raţionale, şi întreaga lume politică este o imensă luptă de idei şi raţionamente. Şi asta ne modelează. Eu am ales să schimb aceste circumstanţe. Am înţeles că dacă eu vreau să-mi fie bine trebuie să te schimb pe tine, cel de lângă mine, pentru că tu îmi modelezi comportamentul.

Pregătesc o prezentare. O pledoarie pentru uneltele moderne de dezvoltare personală. O să-ţi prezint ce înseamnă NLP, Coaching, sau Călătorie emoţională. O să fie doi invitaţi: Mirela - coach acreditat, şi Denisa - specializată în Călătoria emoţională a lui Brandon Bays. O să prezentăm ABC-ul unei lumi care se bazează pe descoperirile de ieri şi nu pe cele de acum 100 de ani. Informaţiile de care ai cu-adevărat nevoie nu se predau la şcoală. Evoluţia ta s-a oprit când ai terminat şcoala.. Ai dezvoltat partea fizică şi intelectul, acum a venit timpul să te ocupi de emoţiile tale.  Deasemenea am în plan organizarea unui curs de NLP practitioner la Bistriţa începând din 2015.  NU te aştepta să se schimbe ceva în viaţa ta dacă te foloseşti mereu de aceleaşi informaţii. Ca să ai ce n-ai avut, trebuie să faci ce n-ai făcut ! A venit timpul să te ocupi de tine.Aştepţi cumva invitaţie specială? Perfect ! Lasă-mi adresa ta de e-mail şi îţi voi trimite o invitaţie specială!


Un comentariu:

  1. Sunt din ce in ce mai bune articolele tale, Paul. Multumesc

    RăspundețiȘtergere