sâmbătă, 19 aprilie 2014

Omul albastru

Un om s-a dus la alt om. I-a luat copii și i-a dus. Dumnezeu știe pe unde or fi ajuns sărăcuții. Și ca și când pedeapsa n-ar fi fost destul de crudă, l-a însemnat pe cel căruia i-a luat copii: L-a tuns... Uite-așa, chilug, cum tunzi un om. Și ia vărsat în cap albastru. Ce însemătate să fi avut culoarea? Să fi fost un simplu capriciu? Nu știu, dar asta i-a făcut.

Acesta este o poveste, și personajele sunt ficțiuni. Orice asemănare cu persoane din lumea reală este întâmplătoare. Nici un om și nici un copil nu a suferit la scrierea acestei povești... Totuși cineva a suferit!
Nu spun cine, să nu fiu eu oaia neagră...

foto- Paul Adam


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu