marți, 7 ianuarie 2014

Prietenul cel (ne)bun


 Spune-mi cu cine te-nsoțești ca să-ți spun cine ești, zice o vorbă veche. Sunt majoritatea prietenilor tăi negativiști sau pozitivi? Ai mai mulți prieteni cu care vorbiți despre greutăți când te întâlnești sau despre subiecte optimiste? Când te întâlnești cu prieteni care se plâng că nu le ajung banii, mai degrabă le dai dreptate și intrii în jocul lor, sau încerci să-i convingi contrariul și să le schimbi opinia? Trebuie să-ți spun ca dacă majoritatea prietenilor tăi sunt pesimiști și negativiști la fel este și tiparul tău, programarea ta socială.

Ai cumva un prieten cu care te întâlnești zilnic și care mereu îți dă vești proaste? Ai cumva un prieten cu care petreci o mare parte a zilei și care vede în jur doar lipsuri, greutăți, șomaj și violență?

Să facem un exercițiu de imaginație: Du-te la un psiholog și spune-i că ai un prieten pe care de câte ori îl întâlnești îți spune că viața e grea, salariile mici, se fură mult, și oamenii sunt violenți. Iar psihologul te va întreba poate: Dar acest prieten al tău nu are și momente când vorbește despre altceva decât greutăți? Ba da, uneori vorbește despre spectacole, show-uri, despre distracții zgomotoase. Și de cele mai multe ori , în timp ce vorbește cu mine schimbă brusc subiectul și îmi aduce aminte de tot felul de magazine pe unde a umblat sau de ultimele lucruri la modă.
 Prietenul tău ia cumva lucrurile prea în serios, și are o voce gravă indeferent despre ce îți vorbește? Este cumva insensibil la problemele tale? Poate nici măcar nu te aude, atât este de preocupat de ceea ce are de spus. Poate el vorbește mereu despre sine cu o voce gravă ca de "sfârșitul lumii" și pe tine nici măcare nu te bagă în seamă.

Probabil că psihologul va pune un diagnostic de “dus cu capul” prietenului nostru imaginar. Eu spun că acest prieten nu este deloc imaginar, ci este foarte real, și dacă nu te-ai prins încă este vorba de televizor. O mare parte a zilei aloci întreaga ta atenție acestui prieten negativist care îți prezintă viața altora în negru. Pentru că nu îți poate prezenta viața ta, o prezintă pe a altora. Și tu ai deodată modele. Tiparul este un program care are nevoie de modele. El nu poate lua decizii dacă nu are deja informații stocate ca și amintiri.
Dacă televizorul ar fi o persoană, probabil ar fi demult la ospiciu.

Așadar… Spune-mi cu cine te-nsoțești ca să-ți spun cine te influențează.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu