joi, 30 ianuarie 2014

Cedarea de putere

Cedarea de putere este poate unul din subiectele care niciodată nu o să îl simt suficient de explicat. Este locul de unde îţi trage seva incapacitatea de a face ceva. Este boala societăţii contemporane. De aceea cred că ar merita spaţii largi de analiză şi instruire .

Cedarea de putere este tot ceea ce aştepţi să facă altcineva în locul tău. Tot ceea ce stă în puterea ta să faci, dar aştepţi să facă altcineva este cedare de putere. Adică ţi-ai cedat puterea ta de a face, altuia. Acţiunea deţine puterea întotdeauna! Dacă nu acţionezi nu ai puterea. Să emiţi teorii savante de pe margine, să demonstrezi cu toate argumentele posibile că altul trebuie să facă, nu face decât să mute puterea de la tine la cel care trebuie să facă. Dacă vrea face, dacă nu, NU! Sau face când vrea, sau cum vrea. Tu nu mai ai putere asupra acţiunii.

Acuma în teorie sună bine, problema este că cedarea de putere este ascunsă sub foarte multe forme în societate. Forme pe care nici măcar nu le bănuim. Şi o să vă dau câteva exemple:

Cedarea de putere către sistem. Pot să lucrez mai mul ca să câştig mai mult, sau pot să caut un job mai bine plătit să câţtig mai mult, dar în acelaţi timp pot aştepta să se mărească salariul minim pe economie. Mi-am cedat puterea către sistem, pentru că el hotărăşte mărimea salariului minim pe economie. Din momentul din care mi-am cedat puterea eu nu mai pot controla situaţia. Nu mai sunt răspunzător.

Cedarea de putere către televizor. Aici intră obiceiul deplasat pe care îl are o grămadă de lume de a-şi valida anumite informaţii prin simplul motiv că s-a dat la televizor. Adică renunţ la puterea mea de a discerne dacă e în avantajul meu sau nu o anume informaţie. Dacă a fost dată la televizor o iau ca fiind gata validată.

Cedarea de putere către specialişti. Renunţ la puterea mea de a discerne dacă o informaţie mă avantajează, lăsând asta la latitudinea unor specialişti. Este şi o generalizare ascunsă aici, pe care mă bazez că dacă un anume specialist a tras o concluzie într-un anumit caz, sută la sută e valabilă şi în cazul meu, renunţând astfel să mai fac propriile experimente. Este foarte interesant de urmărit lanţul prin care se propagă această cedare de putere. Pentru că diplomele specialiştilor atestă că ei sunt experţi într-un domeniu. Şi asta este o altă cedare de putere. O comisie, sau alţi profesori certifică, că o anume persoană are anumite competenţe. Deci tu accepţi o părere, pentru că este certificată de altă părere, în loc să decizi tu ce are valoare pentru tine şi ce nu sau dacă specialistul din faţa ta are nivelul de expertiză de care ai tu nevoie. În prncipiu la orice acţiune în care ai nevoie de un expert să zicem, dacă ţi-o defineşti corect, o să poţi şti exact pri câteva teste simple dacă omul din faţa ta prezintă sau nu abilităţile necesare. Orice altă hârtie, diplomă sau recomandare, fiind o cedare de putere din partea ta. Totul în lumea asta este pe bază de procente. Orice ţi-ar spune orice specialist la televizor sau altundeva ţi se poate potrivi într-un anume procent, sau poate chiar deloc. Să dai credit total unei păreri, doar pentru că este de specialist, iar apoi să ţi-o asumi ca şi credinţă personală absolută este o pistă periculoasă şi o cedare de putere din partea ta.

Dar poate ce mai mare capcană a cedării de putere este ascunsă în fraza: Fă pe răspunderea mea! Ca şi cum o acţiune pe care TU o faci, va putea purta altă răspundere decât a ta. Să îţi fie clar că orice acţiune faci, tu răspunzi. În experimentul Millgram am văzut cea mai dramatică cedare de putere. Persoana care este supusă presiunii de a apăsa pe butoanele care aplicau şocuri electrice alteia, iar doctorul care superviza experimentul, presa cu această frază: Continuă experimentul, eu răspund. Ca şi cum dacă tu ai fi apăsat un buton iar persoana murea, tu ai fi putut să spui liniştit, că doctorul răspunde. Eu sunt convins că nu ai fi doprmit nopţile indiferent cine ţi-ar fi zis că răspunde în locul tău. Ai apăsat butonul, RĂSPUNZI! Îndiferent ce cuvinte îţi spune cel de lângă tine. Decizia îţi aparţine şi te va bântui. Ţi-ai cedat puterea crezând că altcineva va răspunde dacă tu apeşi butonul, dar te-ai înşelat! Orice cedare de putere vine la pachet cu o autoînşelare.

Orice acţiune necesită acţiune. Adică dacă trebuie să faci ceva, pune mâna şi fă. Orice mutare a centrului de greutate spre o terţă persoană sau instituţie este o cedare de putere. Ai renunţat la puterea ta de a face acel ceva. Acţiunea bate orice gând, orice idee, orice plan, orice critică, orice părere şi orice expertiză. Pentrru că în momentul în care acţionezi, tu modifici realitatea. Şi într-o nouă realitate ai nevoie de o nouă decizie, care din poziţia iniţială era imposibil de prevăzut. Realitatea se schimbă în fiecare clipă! Ar trebui să te obişnuieşti cu asta! Şi la fiecare pas ai nevoie de decizia potrivită acelei clipe, şi nu de decizia luată de un specialist acum zece ani, pentru o situaţie similară, nici măcar identică. Dacă acţionezi vei avea un rezultat. Rezultatul poate să fie cel dorit sau nu. În funcţie de rezultat vei lua noua decizie care va corecta rezultatul.

Există nişte cadre general valabile este adevărat. Există ştiinţa de care trebuie să te foloseşti. Dar a nu acţiona în ideea că ai nevoie de o părere avizată, iar apoi a nu acţiona în ideea că acea idee poate fi perfecţionată te aruncă într-o buclă a inacţiunii. Şi acţiunea bate teoria pentru că este mereu ancorată la concret, la realitate.

Tot ceea ce stă în puterea ta să faci şi NU FACI este o cedare de putere. Aştepţi legea potrivită, vremea potrivită, temperatura potrivită, asociatul potrivit, suma de bani potrivită, iar în acest timp, alţii în jurul tău acţionează. Le potrivesc din mers, le ajustează, evoluează. Până ai tu toate condiţiile potrivite, cel care în acest timp a acţionat, are ceva în plus faţă de tine: Are EXPERIENŢĂ!

Desigur există foarte multe forme de cedare de putere în sistemul în care trăim. Te las pe tine să descoperi din ele, prin investigare proprie, pentru că acelea vor avea pentru tine cea mai mare relevanţă.




Un comentariu:

  1. Superb! Seamana cu ce scriam eu despre autoritate aici:

    http://ceicunoi.wordpress.com/2013/08/14/exemple-de-comportamente-care-denota-distrugerea-mentala-a-romanilor-reactia-gresita-a-oamenilor-in-diferite-situatii-societatea-romaneasca-distrusa-la-cap-edu75/

    Si chestia cu importanta actiunii e subliniata si in textul tipului asta, despre De ce prostii reusesc in viata si desteptii nu:

    http://ceicunoi.wordpress.com/2013/06/27/de-ce-oamenii-destepti-nu-reusesc-in-viata-iar-prostii-au-succes-si-bani-ce-trebuie-sa-faca-oamenii-inteligenti-pentru-a-avea-succes-edu56/

    Tre sa imi fac timp sa citesc mai multe texte de-ale tale :)

    RăspundețiȘtergere