joi, 27 iunie 2013

Capcana expresiilor



   O muţime de expresii care le folosim în vorbirea curentă, în exprimarea zilnică ne arată clar că suntem în continuare agăţaţi de lumea exterioară, că în continuare căutam să ne schimbăm starea interioară raportându-ne la evenimentele exterioare. Bineînţeles că aceste expresii sunt adânc înrădăcinate în adâncul minţii logice, sunt condiţionări ale propriului ego, iar în momentul în care le folosim nu facem altceva decât să ne confirmăm sau să ne întărim convingerile care le-am acumulat. Şi pentru a-mi putea continua raţionamentul, trebuie să reamintesc aici că mă adresez acelor persoane care au înţeles că realitatea din jurul lor este modelată de lumea lor interioară , respectiv de gândurile, ideile credinţele şi conceptele care şi le-au însuşit. Mă adresez la acele persoane care au înteles că totul se întâmpla în interiorul nostru, că ceea se află în interior se află şi în exterior, care au înţeles că nu poţi modifica realitatea  exterioară forţând-o să se comporte conform aşteptărilor prorpii, dar poţi schimba  lumea exterioară schimbându-ţi credinţele şi aşteptarile. Odată ce aţi înţeles corect modul în care realitatea se manifestă veţi începe să identificaţi şi capcanele din vorbirea curentă. Deci să analizăm câteva expresii curente şi să vedem ce capcane conţin ele.
  
   Cu treaba asta m-ai supărat rău - expresie folosita adesea când o persoană din anturaj "ne supără" cu ceva Calea cea mairapidă de a observa aici capcana este să înţelegi că supararea este o alegere care îţi aparţine! Că puteai să alegi o mulţime de feluri în care să te mainfeşti în raport cu acţiunea celuilalt, dar TU ai ales supărarea. Deci , aşa cum şi Eckhart Tolle arăta, nimeni nu te poate supăra cu adevărat. Orice persoană îşi manifesta acţiunile folosindu-şi unealta divină-liberul arbitru aşa cum înţelege iar noi alegem cum ne manifestăm în raport cu acţiunile sale. Alegerea este întotdeauna la noi, este unul şi acelaşi lucru cu liberul arbitru, şi vine întotdeauna la pachet cu asumarea. De fapt de asta ne este şi somnul atât de dulce, de asta acceptăm să ne conducă sistemele, de asta ne căutăm siguranţa în autorităţi exterioare nouă: pentru că pe pilot automat, nu trebuie să ne asumăm nimic. Pe pilot automat, adica conduşi de tipare , lucrurile ni se întâmplă, iar dacă ne folosim liberul arbitru sau alegerea, atunci noi provocăm lucrurile, deci ni le asumăm. Pentru ca lucrurile provocate de noi implică asumarea automat.Ce înseamnă asumarea? Înseamna că este al meu, l-am provocat personal, î-mi aparţine şi recunosc asta oricând, fără frică! În opoyiţie, când lucrurile ni se întâmplă, ele par a fi cauzate de factori sau împrejurări exterioare nouă, deci nu avem a ne asuma nici o răspundere. Şi acesta este somnul dulce... lucrurile mi se întâmplă mie iar eu nu am nici o putere să le controlez! Ca să evităm capcana mai corect ar fi să spunem : Pentru tu ca ai făcut asta, eu aleg să mă supăr !
   
   Acum m-ai jignit!  La fel ca şi mai sus, nimeni nu te poate jigni, persoanele se comportă conform credinţelor proprii iar tu te simţi într-un fel sau altul în funcţie de ceea ce crezi tu. Dacă înţelegi dreptul şi puterea fiecăruia de a se manifesta cum doreşte (şi în realitate chiar asta facem fiecare dintre noi, mai mult sau mai puţin conştient ) dacă înţelegi că reacţiile şi comportamentul tău sunt alegerea ta, atunci e timpul să înţelegi că nimeni nu te poate jigni, ca tu alegi singur când să te simţi jignit în funcţie de credinţele care le ai tu despre ce înseamnă a fi jignit sau nu. Pentru a nu cadea în capcană, la fel ca mai sus, foloseşte forma care aduce asumarea la tine: Făcând asta, eu consider ca trebuie să mă simt jignit, şi aleg ă mă simt astfel.
   
Dacă nu faci cum spun eu o să-ţi arăt eu ţie... ameninţare clasică, foarte prezentă în vorbirea curentă, atât de prezentă încât nici nu o mai observăm . Este folosită cu scop de manipulare a interlocutorului, provocându-i frica, sugerând că dacă nu se conformează aşteptărilor noastre vom  acţiona împotriva sa într-un anume fel. Traducerea ar fi cam asta: Dacă nu faci cum spun eu, atunci eu o să aleg să fac o acţiune care tu va trebui să o percepi ca o pedeapsă, va trebui să te percepi mic şi să-mi recunoşti puterea asupra ta.  
Vă rog să înţelegeţi că persoana care face ameninţarea este liberă să exercite în orice moment acţiunea cu care încearcă să ne manipuleze, fie că o spune fie că nu o spune.Dar o spune cu scopul de a produce un efect de frică în scopul manipulării. Din moment ce este liber să facă orice acţiune cuvintele nu mai au sensul aici...În momentul în care va acţiona noi putem doar să luam act de noua realitate şi să ne comportăm conform situaţiei create. Spusă sub forma de ameninţare, are doar un scop conceptual, un simplu joc de idei, o iluyie pusă în cuvinte cu scopul de a-l determina pe celalalt să facă cum vreau eu. Raspunsul: eu aleg să fac cum vreau eu iar tu eşti liber să acţionezi aşa cum spui că o vei face.

Aşa ceva nu se poate! asta este preferata mea. Este ilustrarea perfectă a neacceptării realităţii. Exprimă refuzul total în a accepta ceva care există sau se manifestă deja. Şi toată gama de variaţiuni pe aceiaşi temă... Aşa ceva nu este permis! Când spui "aşa ceva" indici deja un fenomen în manifestare, deci confirmi existenţa fenomenului la care tocmai eşti martor, tocmai îl observi. După care vine negarea lui: "nu se poate"
sau "nu este permis" . Mai corect ar fi: Aşa ceva eu nu aş alege să fac!  Prin ceea ce cred EU despre realitate este o alegere care EU nu o prefer. Credinţele mele proprii mă opresc să fac asta, dar este foarte posibil ca alţii să o facă. Procedând astfel,  puterea de decizie, sau asumarea se întoarce în mod natural la MINE pentru că realitatea este rezultatul deciziilor mele din PREZENT, dar nu neg un lucru evident, o manifestare sau o alegere a cuiva care are alt set de credinţe şi care le manifestă deja!

În final trebuie să acceptaţi că nimeni nu vă poate supăra, jigni, acuza, intimida, etc. Cineva poate alege să facă anumite acţiuni iar noi alegem cum să ne simţim în raport cu ele conform credinţelor care ni le-am asumat.

Păcăleala vine din faptul că folosind noi înşine aceste expresii enumerate mai sus cădem în capcana adormirii, a neasumării, a forţarii celor de lângă noi conform dorinţelor prorpii. Încercăm din nou, inconştient  -deci neasumat- să modificăm lumea exterioară în loc să o acordăm pe cea interioară realităţii din jur.

miercuri, 26 iunie 2013

Dovada că eşti o fiinţă supremă

"Doar când te limitezi pe tine ca fiind doar corpul şi mintea ta apar iluziile. 
Dar pentru că starea ta naturală este de "Fiinţă Supremă"
Deoarece eşti identic cu ea,
 Pentru că doar ea, Fiinţa Supremă,  poate depăşi efectele iluziei,
Aceasta este dovada că tu eşti acea Fiinţă Supremă!
Deoarece fiinţele umane au depăşit iluzia."

Mooji - Satsang

l

marți, 25 iunie 2013

Dependenţi de gânduri

Rupert Shelldrake, autorul teoriei câmpurilor morfice spunea ca mintea este o extensie a noastră, că noi suntem acolo unde ne sunt gândurile.Dacă sunt în natură cun un grup de amici care se simt bine, iar eu mă gândesc la problemele de acasă, eu sunt de fapt acasă!  Nu mai percep nimic din jurul meu, am pierdut contactul cu prezentul, şi sunt literalmente acasă , şi simt apăsarea şi greutatea gândurilor de acasă. De asemenea Eckhart Tolle spunea ca dependenţa de a gândi este forma cel mai des înâlnită de dependenţă. Gândim în continuu, şiruri nesfîrşite de cuvinte, într-o dependenţă nebună şi continuă, fără măcar sa ştim că se poate altfel. Mergem până într-acolo încât nu ne mai auzim partenerul de conversaţie. El vorbeşte undeva într-un fundal estompat iar în prim plan sunt gândurile noastre, mereu în altă parte decât clipa prezentă. Chiar și când ne simţim bine, apar imediat niţte gânduri subtile şi subţirele undeva într-un colţ care ne anunţă că poate nu e chiar atât de bine, şi deja apare ruptura de clipa prezentă şi ne afundăm în teritoriul  evaluărilor,cuvintelor şi al iluziilor. De multe ori chiar avem capacitatea să observăm acest joc al minţii, şi chiar simţim un discomfort prin faptul că nu ne putem bucura cu ceilalţi la un anume eveniment, şi cu toate astea pare că nu avem puterea să ne extragem din tărâmul gândurilor, asemenea unui dependent , ne agăţăm de doza necesară de gânduri  Să fie asta starea noastră naturală? Să fim condamnaţi la gandire pe viaţă?  Oare într-adevăr orice lucru care se manifestă în jurul nostru necesită analiza noastră imediată?  Oare nu este suficient să îl observăm, să îl conştientizăm acordându-i atenţia noastră dar nu şi gândurile? Este oare posibil sa acordăm atenţie unui eveniment fără să gandim nimic ?
   Avem nevoie de gandirea logică pentru a ordona lucrurile, pentru a le aranja ca să ne folosim de ele după bunul plac, pentru a ne organizia activitatea. Gândirea logică este unealta potrivită pentru a organiza lucrurile dar se pare că cel mai mult o folosim ca să ordonăm alte ganduri, intrând într-un carusel care se autosusţine. Acest carusel este dependenţa de gândire! nu avem nimic de ordonat, nu avem de potrivit nici o acţiune imediată, şi ajungem să ordonăm gînduri...amintirile unor acţiuni trecute, proiectate în iluzia unor acţiuni viitoare, care ne rup astfel de singurul loc unde se poate întâmpla vreo acţiune: prezentul. Permiteţi-vă să acceptaţi că orcie lucru fie el obiect sau eveniment poate exista, şi există fără nici o necesitate de a fi gandit... el nu are nevoie ca cineva să se gandească la el, să-l analizeze, să-l clasifice. Desigur, în momentul în care hotarâm să acţionăm asupra lui într-un fel sau altul, avem nevoie de gândirea logică, ca să ne organizăm acţiunea. Dependenţa de a gândi este de fapt rumegarea continuă de concepte şi idei fără a fi urmate de o acţiune imediată, sau fără a mai exista deloc vreodată o acţiune care să urmeze gândurilor care le-am avut.
Primul pas în a reuşi să scăpaţi de această dependenţă este, ca la orice dependeţă dealtfel, recunoaşterea şi asumarea ei. Nu pot să scap de ceva, sau să modific ceva ce nu-mi aparţine.Odată ce am recunoscut dependenţa şi mi-am asumat-o, ea este deja a mea şi pot începe să acţionez asupra ei.Al doilea pas este înţelegerea faptului că noi nu suntem gândurile noastre! Mereu avem gânduri...unele bune, altele rele, unele groaznice, altele creative...ele vin şi pleacă mereu, dar eu sunt tot acolo. Acelaşi. Eu sunt pânza pe care se desenază imaginile, eu sunt fondul pe care apar gândurile, dar nu sunt gândurile însuşi! Gândurile fără atenţia voastră nu înseamnă nimic. Atenţia este unealta prin care dăm sau luăm din putere gândurilor care apar.Gândurile vin şi pleacă mereu, unele le uităm pe loc, altele ne macină ani de zile, iar ceea ce le dă putere este atenţia care le-o acordăm. Dacă atenţia noastră este acordată 100% prezentului, adică acţiunilor din jurul nostru, nu mai ramăne nimic pentru ganduri.Şi fără atenţia noastră gândurile dispar. Şi când spun asta, trebuie să înţelegeţi că ma refer la a percepe prezentul cu toate simţurile noastre, dar fără să-l judecăm, fără să-l analizăm. Este valabil şi invers: Dacă atenţia mea este 100% către gândurile care mă macină, nu mai pot percepe ce se întâmplă în jurul meu. Sunt decuplat de la realitate.Desigur nu este scopul acestei postări să explice cum scăpam de această dependenţă ci mai degrabă să vă facă să o observaţi şi să fiţi conştienţi de existenţa ei.De altfel nici nu se poate scăpa de gândirea logică pentru că este o parte componentă a întregului care îl reprezentaţi ca fiinţă. Dar puteţi înţelege ca nu toate evenimentele sau formele care se manifestă în jurul vostru trebuiesc neaparat judecate.De exemplu mergeţi pe stradă şi observaţi un om: el este acolo, l-aţi observat şi orice gand în plus este inutil...El există cu sau fără gândurile voastre, voi existaţi cu sau fără acele gânduri. L-aţi observat şi treceţi mai departe. Nu trebuie sa mai şi gândiţi:este scund, este scund sau înalt, este curat sau murdar, este grăbit sau nu, este gras...  Toate aceste gânduri vă sunt inutile pentru acţiunea în care sunteţi angajat! .Este suficient să observaţi evenimentele. Odată observate, au fost deja conştientizate de univers ,prin voi, ca manifestare fara a mai necesita o judecată raţională. Şi de asemenea poate fi de ajutor ca să înţelegeţi că nu sunteţi gândurile voastre.Ca sunteţi mai mult decât gândurile voastre! Şi dacă o să înţelegeţi asta, o să înţelegeţi că ele pot veni şi pleca după bunul plac, iar puterea lor este dată de câtă atenţie  sunteţi dispuşi să investiţi în ele. Nu vă puteţi controla gândurile, dar puteţi să nu le acordaţi atenţie celor care nu le preferaţi!  
Atenţia poate fi asemănată cu o rază de lanternă într-un miez de noapte: E plin de lucruri în jurul nostru dar le vedem doar pe cele care sunt luminate de lanternă.La fel e plin de gânduri în mintea noastră dar contează doar cele cărora le acordăm atenţie.

Recomand următorul un film cu Mooji pe aceiaşi temă
 http://www.youtube.com/watch?v=ghzOYDZFIIE

vineri, 21 iunie 2013

Dicţionar: Ego

Egoul sau sinele inferior



Ego-ul sau sinele inferior (engl. lower self) este o constructie artificiala formata din ganduri, definitii , tipare, obiceiuri. Este suma gandurilor şi raţionamentelor care ne trec prin minte. Tot aici se incadrează şi acumularea de cunoştinţe de-a lungul vieţii.Şi lista este lunga... tot ce inseamnă concept, dialog interior, justificare, judecata, amintiri. Ego-ul  este o unealta, şi trebuie folosit ca atare! Scopul său principal este de a observa cum s-au întâmplat lucrurile . Deci atenţie! scopul său principal este de a observa cum s-au întâmplat lucrurile ! NU cum se întâmplă sau cum se vor întâmpla. Dar de ce am avea nevoie de o astfel de unealtă? Simplu: este rezultatul care ni se returnază ca reflexie a realităţii care o creem. El se află sau lucrează în strânsă legătură cu  Sinele superior, singurul  care are capacitatea de a alege cum se vor întâmpla lucrurile. Ambele, ego-ul şi sinele superior fac parte din Ceea Ce Suntem  şi ideal ar fi ca ele să fie folosite împreună. Ego-ul devine o problemă si produce suferinţă când îl folosim pentru a condiţiona felul în care se vor întâmpla lucrurile. Şi asta se întâmplă pentru că uitând cine suntem nu mai funcţionăm ca o fiinţă integră. A funcţiona ca o fiinţă integră înseamnă chiar asta: să foloseşti Sinele Superior şi Sinele Inferior împreuna  ca să te poţi manifesta pe deplin, ca o fiinţă completă, îndeplinind astfel scopul pentru care ai fost creeat. Scopul este să FI ! să EXIŞTI ! . Pentru ca fiind, sa creezi realităţi.Pentru ca prin creearea de realităţi Universul se expandează . 
Tot ego-ul creează şi timpul prin proiecţiile iluzorii, imaginare, liniare ca lucrurile care s-au întâmplat sunt în trecut, iar cele care se vor întâmpla se află în viitor. Ştim deja ca universul nu se manifestă ca un şir liniar de evenimente, ele toate au loc în prezent, acum. Totul se întâmplă acum, şi tot ce s-a întâmplat vreodată atunci când s-a întâmplat era tot acum. Inclusiv amintiriea unui eveniment trecut se formează tot în prezent. Memoria se creează în prezent şi este apanajul ego-ului de a ne arata cum s-au întâplat lucrurile.
Ego-ul de asemenea este responsabil de crearea sinelui fals. Deja apar tot mai mulţi "sine" şi devine confuză treaba. Sinele fals apare cand nu funcţionăm ca o fiinţă integră, când funcţionăm copleşiţi de ego. Egoul creează o entitate iluzorie care încearcă să o apere şi să o menţină în viaţă cu orice preţ. Să vedem ce este această entitate iluzorie.Se construieşte pe baza afirmaţiei "Eu sunt" . Tot ce urmează dupa cuvintele "eu sunt" sunt baza entităţii iluzorii pe care ego-ul o creează.  În realitate eu doar Sunt ! şi atât. Faptul ca Sunt se poate simţi, este o emoţie , o senzaţie Vie când mă întreb pe mine şi realizez că Sunt. Această senzaţie este însăşi Viaţa ! Dar cand vreau să o exprim, să o transpun în cuvinte, o conceptualizez, adică apelez la o idee, la o definiţie asupra careia eu am căzut deacord că reprezintă viaţa. Şi conceptul este mort, este iluzia, plăsmuirea. Eu sunt român, eu sunt creştin, eu sunt patriot, eu sunt pacifist toate acestea sunt concepte, iluzii despre ceea ce eu cred că sunt şi ca atare trebuie să mă manifest în concordanţă cu ele. Daca spun despre mine că sunt patriot, trebuie neapărat să mă comport ca toţi patrioţii: să cred în drapel, să îl apăr, să cred în graniţele ţării, să susţin reprezentanţii ţării mele la competiţii, etc. Trebuie să-mi asum toată gama de condiţionări care vine la pachet cu faptul ca sunt patriot. Asumându-mi că eu sunt astfel, trebuie să apăr aceste concepte, dar toate aceste concepte nu sunt decât o iluzie. Ce s-a întâmplat a fost ca mi-am creat o imagine despre cum sunt eu şi nu-mi mai rămâne decât să apăr această imagine şi să ma comport conform ei. Această imagine despre cine cred sunt eu, cu toate condiţionările care derivă din ea, sunt numite sinele fals şi sunt generate de ego, ca fiind suma tiparelor şi definiţiilor care le-am acumulat de-a lungul vieţii.Asta se întâmplă când nu funcţionăm în integritate, cand uităm cine suntem şi funcţionăm pe pilot automat, conduşi de ego. Eu aş spune mai degrabă ca sinele fals nu este acelaşi lucru cu ego-ul, ci mai degrabă este proiecţia falsă a ceea ce credem că suntem generată de ego pe baza condiţionărilor sale.
    Avem nevoie de Ego pentru activităţile uzuale, programate, care folosesc timpul.Avem nevoie de Ego pentru a percepe cum s-au întâmplat lucrurile, ca să avem confirmarea că am creeat realitatea conform credinţelor proprii. Nu uitaţi : este o unealtă şi trebuie folosit ca atare ! 
Putem scăpa de ego? NU ! nu se poate scăpa de el pentru ca este o parte din Ceea Ce Suntem ! 
Pană la urma şi Sinele Superior şi Sinele Inferior sunt niste noţiuni, nişte concepte, şi au scopul doar de a ne indica realitatea,adevărul, tabloul complet, nu o pot exprima. Deci folosiţi ce scrie aici ca pe nişte indicatoare care să vă ghideze în propria căutare. Sondaţi în interior folosind aceste indicatoare şi găsiţi ceea ce este valabil pentru voi! Fără căutarea proprie, fără experienţă, fără trairea descoperirii prorpii, ele rămân niste simple cunoştinţe acumulate. Iar acumularea de cunoştinţe nu ajută la nimic daca nu schimbă starea de A FI .



joi, 20 iunie 2013

Paşi către deşteptare



De multă vreme mă roade un gând, mă trage de mânecă de câte ori mă uit atent în jur  şi văd multitudinea de oameni care se zbat sub imperiul egoului, în suferinţe tăcute şi ascunse. Şi gândul acesta este de fapt o întrebare : Ce  poţi sa-i spui, sau sa-i explici unei persoane foarte egotice ca sa simtă macar o frântură din autolimitarea în care trăieşte? Cum poţi să-i explici trezirea unei persoane care  este atât de blocată în propriul tipar, încât nici nu-l mai poate percepe?
   O vreme am crezut că este o misiune imposibilă să încerci să trezeşti o persoană caruia îi place somnul şi patul cald.  Că acea persoană trebuie musai sa aibe o căutare, o curiozitate proprie ca să poată accepta informaţiile care vin din-afara tiparului  care o formează. Aproape inutil să mai menţionez ca sunt tone de cărţi pe tema aceasta, că au fost şi sunt mulţi iluminaţi care fac treaba asta cu pricepere mult mai mare decât a mea. Totuşi, oamenii care ajung la astfel de seminarii, sau citesc astfel de literatură au pornit deja pe calea trezirii, au ales deja să caute. Eu mă refer la acei egotici care au un contra-argument la orice situaţie, acei care au convingerea ca raţionamentul lor este cel mai perfect şi mai minunat , iar ceilalţi pur şi simplu nu sunt în stare să-l priceapă. Poate tocmai de ce eu însumi am fost aşa, mă determină să am aceste căutari... Eu cred că orice persoană, oricât de cufundată în ego-ul prorpiu ar fi, are undeva un buton ascuns, care poate face declicul. Declic care nu face decat să deschidă mai apoi poarta propriilor căutari desigur, pentru că fără căutări proprii nimic nu se mişcă în Univers. De fapt am un sentiment ca acele persoane egotice la care mă refer, sunt conştiente de acel buton resposabil cu declic-ul, şi au dezvoltat o întreagă strategie în a-l ţine ascuns bine.
   Împins de această întrebare am început să scormonesc în mine, care ar fi acel declic care poate dezarma omul oricât de înveşunat ar fi, fără ca el să se simtă ameninţat sau judecat. Mi-am dat seama repede că nu există nici o formulă pentru a demonta o strategie în lupta cu ego-ul , din simplul motiv  că el are întotdeauna dreptate.Pur şi simplu aşa funcţionează ego-ul. Aşa că m-am gandit să fac un mic dicţionar de "termeni ai trezirii", care desigur şi ei sunt descrişi în alte cărţi, dar consider că orice punct de vedere în plus nu poate decât să ajute, nu poate decât să lumineze şi mai mult acelaşi lucru.  Eu văd fiecare punct de vedere ca pe o rază de lanternă cu care fiecare individ luminează obiectul cercetat.Cu cât mai multe raze, fie ele din unghiuri diferite, cu atât mai luminat obiectul.

Dicţionar pentru trezire

TREZIRE -  Deci ce înseamnă această trezire până la urmă? Acest termen folosit în context spiritual, de evoluţie personală se referă la conştientizarea, înţelegerea şi finalmente acceptarea faptului că ego-ul, sau logica dupa care ne ghidăm, este o suma de automatisme, un pilot automat, un program . Şi o să dezvolt puţin această idee.
   La naştere intrăm în lume cu mintea goală.Ea este o foaie nescrisă, albă, traim pur instinctiv: plângem după hrană, căldură şi cautăm atenţia parinţilor. Este foarte important să înţelegem acel moment, pentru ca la acea fază, nu cunoaştem raţiunea, logica, joaca cu raţionamentele, timpul. Şi cu toate acestea, chiar fără aceste unelte ale minţii logice putem exista. Mai apoi începem să scriem pe acea foaie albă. Şi ce scriem pe ea? Tot ceea ce primim din exterior ca informaţie: cuvinte, noţiuni, raţionamente, amintiri, imagini, sunete...Începem să acumulăm experienţă. Dar ce este experienţa? este o acţiune, VIE, este trăirea , manifestarea unui eveniment. Îl trăim pe măsură ce se consumă, iar odată consumat el devine amintire. Observaţi vă rog diferenţa imensă între experienţă ca manifestare a vieţii şi amintirea experienţei care devine un şir de cuvinte şi imagini. Observaţi deasemenea că tot ce scriem în mintea logică poate fi descris în cuvinte sau imagini iar acţiunea, fiinţarea, experimentarea propriuzisă nu poate. Acţiunea, poate fi descrisă doar după ce s-a consumat şi devine o amintire, care la rândul ei este un şir de cuvinte şi imagini. Deci toate aceste şiruri de cuvinte care le acumulăm de-a lungul vieţii prin educaţie sau experienţe, constituie baza egoului / sinelui care se formează. De remarcat asemănearea cu programele de calculator, care deasemenea se reduc la nişte siruri de cuvinte cheie, imagini şi sunete, care pot oricând fi modificate după placul programatorului. Până aici totul bun şi clar, dar ce se întâmpla mai târziu, odata cu înaintarea în vărstă este cu adevarat problema spinoasă: identificarea individului cu propriile gânduri. Aceasta este cu adevărat capcana, iluzia,adormirea : programul se crede programatorul. Gândurile din mintea logică, raţională, programată se cred existenţa, viaţa, şi preiau controlul. Trezirea înseamnă să realizaţi că sunteţi programatorul şi nu programul. Că programul poate fi modificat, schimbat, creat, recreat după bunul plac, că poate fi rescris oricând! Permiteţi-vă să înţelegeţi : Gandurile voastre, raţiunea, raţionamentele. jocurile de idei, tot ceea ce susţineţi  mai vehement sau mai subtil, sunt programul ! Voi nu sunteţi acele gânduri, acele idei, acele raţionamente ! Anthony de Mello spunea că oamenii sunt în stare să-şi dea viaţa ca să apere o idee cu care se identifică. Înţelegeţi că o idee pentru care sunteţi în stare să mergeţi până în pânzele albe, nu este decât un şir de cuvinte, un program care poate fi modificat, nu sunteţi voi! Trezirea înseamnă să înţelegi că TU eşti programatorul şi nu programul ! Trezirea înseamnă să înţelegi şi să accepţi că toate ideile, şi gândurile care ţi le asumi ca fiind ale tale sunt de fapt CONDIŢIONĂRI ale lumii în care ai crescut. Sunt pilotul tau automat . Trezirea înseamnă să realizezi că funcţionezi pe pilot automat, ca rulezi automatisme care le-ai cules din societate având pretenţia ca tu ești suma ta de automatisme ! Trezirea înseamnă să realizezi că trebuie să preiei controlul, să treci la manşă, să modifici programele, să îţi asumi ! 


   Trezirea înseamnă să înţelegi cine eşti TU !

 Şi cine eşti TU ?  Se pare că prins în capcana prorpiilor tale raţiuni ai uitat cine eşti... Nu pot să îţi spun eu cine eşti TU , şi nimeni altcineva nu poate. Tu singur trebuie să-ţi reaminteşti. Dar pot să-ţi dau câteva indicii care îţi vor arăta cine NU EŞTI, astfel poate vei înţelege mai uşor cine eşti. Şi ca sa înţelegi cine NU EŞTI o să pun din nou pasajul din Conştienţa-Şansele şi capcanele realităţii a lui Anthony de Mello

O femeie aflată în comă era pe punctul de a muri. Dintr-o dată, ea s-a simţit ridicată la cer şi s-a trezit în faţa Scaunului Judecăţii de Apoi.
- Cine eşti? a întrebat-o o Voce.
- Sunt soţia primarului, a răspuns ea.
- Nu te-am întrebat a cui soţie eşti, ci cine eşti tu.
- Sunt mama a patru copii.
- Nu te-am întrebat a cui mamă eşti, ci cine eşti tu.
- Sunt învăţătoare.
- Nu te-am întrebat ce profesie ai, ci cine eşti tu.
Şi dialogul a continuat în acelaşi fel. Orice ar fi răspuns femeia,cuvintele ei nu păreau să răspundă la întrebarea: "Cine eşti tu?"
- Sunt creştină.
- Nu te-am întrebat care este religia ta, ci cine eşti tu.
- Sunt cea care a fost la biserică în fiecare zi şi le-am dat de pomană celor sărmani.
- Nu te-am întrebat ce ai făcut, ci cine eşti tu,
.în mod evident, ea nu a trecut de examen, căci a fost trimisă înapoi pe pământ. Când s-a trezit din comă, femeia s-a decis să afle cine este. Şi astfel, întreaga ei viaţă s-a schimbat.
 Datoria voastră este să fiţi. Nu să fiţi cineva, nici să nu fiţi nimic căci aşa se nasc lăcomia şi ambiţiile; nu să  fiţi cutare sau cutare căci aşa deveniţi condiţionaţi, ci pur şi simplu să fiţi.

Răspunsul la întrebarea "Cine eşti TU?" nu poate fi cuprins în cuvinte. Pentru ca TU nu eşti un şir de cuvinte, de amintiri şi de imagini ! Sunt creştină. sunt soţia primarului, sunt învăţătoare... cuvinte, cuvinte, cuvinte... TU nu eşti acest şir de cuvinte ! Tu eşti cel care a scris aceste cuvinte, Tu eşti cel care a ales ce cuvinte să fie scrise, pentru că nu-i aşa? din multitudinea de cuvinte, şi posibilităţi de a te juca cu ele şi a forma raţionamente, tu ai ales unele anume care să te reprezinte, aşezate într-un fel anume. Tu ești acela care alege cuvintele, care le aşează, care se joacă cu ele în idei.
   A FI TREZIT se referă în termeni spirituali la a înţelege cine eşti, la a prelua controlul. Înseamnă să treci la manşă de pe pilot automat, să înţelegi că orice condiţionare poate fi schimbată. să-ţi asumi că tu eşti cel de la butoane, ca poţi rescrie orice program care nu-ţi place, fără nici o altă justificare decât aceea că poţi ! Creatorul creează deoarece el poate!  .
   A înţelege cine eşti nu înseamnă să renunţi la ideile tale, nu înseamnă sa renunţi la ataşamentele tale, nu înseamnă să te debarasezi de gândurile tale. Nici nu ai putea de altfel... Înseamnă  să le foloseşti ca pe o unealtă, să te joci cu ele în jocul CREAŢIEI, să le permiţi să existe în mintea ta dar sa nu te identifici cu ele.

Acum că ai aflat ce înseamnă, ce mai aştepţi? Trezeşte-te! Ai dormit destul ! 






marți, 18 iunie 2013

Căutaţi binefăcătorii !

   Orice situaţie este neutră, fără o încărcătură pozitivă sau negativă. Orice situaţie cu încărcătură neutră există pentru ca noi să ne manifestăm conform credinţelor proprii. Situaţiile cu încărcătură aparent negativă sunt situaţiile perfecte pentru ca cei buni să se poată manifesta ca Ceea Ce Sunt ! În orice situaţie aparent negativă, căutaţi binefăcătorii ! EI SUNT ACOLO !
   Acum când evenimentele din Turcia au nevoie mai mult decât oricând de vizibilitate, mi-am permis să fac din nou o selecţie de fotografii de pe canalul  #occupygezi  ce surprinde binefăcătorii care SUNT ACOLO !


Search for benefactors !

   Any situation came with  neutral charge,  no positive nor negative meaning. Any neutral meaning situation arise for us in order to act ourselfs according to our beliefs. Statements with apparent negative charge are perfect situations for  Good Peoples to act and manifest theirselfs as what They Are! In any seemingly negative situation, look for Benefactors! They Exist !

   Now when the events from Turkey more than ever need visibility, I had allowed myself again to make a selection of photographs from #occupygezi on Thumblr channel., presenting the presence of the benefactors! They Are There ! 





luni, 17 iunie 2013

Acțiune civică sau începutul schimbării ?

Decalog în imagini

   Recunosc că ultimele evenimente din Turcia răscolesc ceva în adâncurile conţtiinţei mele, şi oricât mi se pare că nu sunt eu chematul, că nu sunt eu cel în măsură a comenta evenimente politice mai ales dintr-o altă ţară decât cea în care trăiesc, pur şi simplu nu mă pot abţine. Văd evenimentele din Turcia o revărsare de atitudine civică cum eu personal nu am cunoscut decât din cărţi. Şi ca să-mi justific oarecum stângăcia şi nepriceperea în a comenta astfel de evenimente, o să specific de la bun început ca sunt de partea societăţii civile, nu sunt politician și nu știu manevra cuvintele meșteșugite.Dar sa vedem...
   Am un prieten din Germania care își continuă studiile universitare în Turcia. Astfel , prin intermediul facebook am primit date care nu le-am văzut pe canalele media, referitor la evenimentele care au loc în piața Taksim, dar și în restul Turciei. De curând am primit și un link către rețeaua Tumblr care conține toate fotografiile etichetate cu cuvintele cheie fierbinți. Fotografii de la useri diferiți, unii fotografi profesioniști, alții amatori, alții de ocazie.Unele de calitate tehnică impecabilă, altele purecoase sau mișcate, toate amestecate într-un amalgam care pare a descrie perfect haosul din Turcia. Așa cum sunt ele amestecate mi-au revelat povestea  pas cu pas, ca un puzzle uriaș în care fiecare fotografie își găsește locul perfect. Am ales de acolo 10 imagini care să ma ajute să redau ceea ce simt eu în legatură cu acest subiect.Toate fotografiile prezentate sunt din rețeaua Tumblr și pot fi văzute aici !
   Gandhi spunea : "Fii tu însuți schimbarea care o vrei în lume" , dar cât de mult suntem dispuși să ne schimbăm ?cred ca persoana din fotografia următoare este foarte dispusă să schimbe lumea...


Și urmează  fotografii din care reiese că:
  apărarea democrației nu ține de dotarea logistică...

sau de vârstă...



nici de invaliditate



sau de inferioritatea numerica,


ci este mai degrabă o treaba personală


indiferent câți se află în spatele tău...
sau cât de inegale sunt armele 


indiferent de profesie,


și indiferent de urmări


Aceasta este lecția care ne-o predă Turcia!

Mulțumesc FOTOGRAFILOR !

Nimic nu mai este la fel!




Conducători sau administratori ?

   Personal sunt de părere că politica începe acolo unde se termină atitudinea civică, şi o să exemplific puţin la ce mă refer.
   În momentul în care societatea civilă reprezentată prin Organizaţiile Ne-Guvernamentale (ONG) propune un proiect sau se opune unui proiect, singura opţiune a zonei politice este să ţină cont de el. În momentul în care societatea civilă nu este organizată în ONG-uri care au statut de persoană juridică, sau nu propune proiecte, sau nu face propuneri referitoare la modul în care se doreşte a fi modelată societatea, intră în joc politicul.Partidele care participă la alegeri vin cu oferte de proiecte proprii care în viziunea lor trebuie, sau merită a fi derulate şi aplicate chiar societăţii civile. Aici începe politica. Ca urmare, tot ce vine ca propunere, ca proiect, ca viziune de modelare, din partea societăţii civile prin intermediul ONG-urilor este pură atitudine civică, iar tot ce vine ca propunere sau proiect din partea partidului, este politică. Privind astfel lucrurile, şi nefăcând parte din nici o organizaţie partinică mă declar de partea societăţii civile şi ca urmare toate ideile şi comentariile care izvorăsc în mintea mea sunt dictate de conştiinţa mea civică şi nu face atingere zonei politice nici o secunda.Poate doar se opune pe alocuri, ceea ce chiar constituţional... încă. Dacă privim lucrurile din această perspectivă e mult mai uşor să înţelegem de ce România este atât de politizată.Tocmai din lipsa acestor ONG-uri care nu sunt altceva decât insăşi societatea civilă într-o forma organizată astfel încât să vorbească aceiasi limba cu administratia sau zona politicului.. Şi în acest caz ca oriunde în natură lipsa unuia din piloni favorizează dezvoltarea excesivă a celuilalt, echilibrul fiind total pierdut. După părerea mea, cel mai important punct din constituţie câştigat odată cu revoluţia şi cel mai ignorat totodată este tocmai dreptul la asociere (art.40) , care desigur deţine şi o mică capcană în formulare :

Articolul 40 Dreptul de asociere 
(1) Cetatenii se pot asocia liber in partide politice, in sindicate, in patronate si in alte forme de asociere. 
(2) Partidele sau organizatiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militeaza impotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranitatii, a integritatii sau a independentei Romaniei sunt neconstitutionale. 
(3) Nu pot face parte din partide politice judecatorii Curtii Constitutionale, avocatii poporului, magistratii, membrii activi ai armatei, politistii si alte categorii de functionari publici stabilite prin lege organica. 
(4) Asociatiile cu caracter secret sunt interzise. 

 Deci cetăţenii se pot asocia liber în alte forme de asociere. Aşa cum sună el direct din constituţie pare a se adresa  partidelor, patronatelor şi sindicatelor, de care suntem deja sătui, doar pentru că în forma lor actuală ele par a fi subordonate tot politicului, şi par a exista la noi doar pentru a confirma că punctul 40 din constituţie este valid şi în exerciţiu. Situaţie care ne face să ne ferim tocmai de acele "alte forme de asociere"  de unde ar începe cu adevărat organizarea societăţii civile. Şi odată ajuns aici cu exerciţiul meu civic, o sa dau un mic exemplu în ce fel poate folosi art.40 din constituţie :
   Cetăţenii de pe strada X au nevoie de anumite utilităţi .Ei înfiinţează "Asociaţia Strada X" care va avea statut de persoană juridică. Adică poate fi reprezentată de un jurist, şi nu are o raspundere personală individuală, în sensul că nu poate fi trasă la răspundere sau intimidată o anumită persoană, pentru ca entitatea "Asociaţia Strada X" nu este o persoană. Respectiv, hotarârile , deciziile, şi proiectele sunt propuse de un grup de persoane neidentificabile, sau neseparabile de restul grupului.Toate înştiinţările sau comunicările cu formele guvernamentale de conducere se vor face în scris , avand numere de înregistrare, şi necesitând un raspuns in termen de 30 de zile. Nu ştiu dacă reiese foarte clar din exemplul de mai sus că puterea de a decide ceva se întoarce în mod natural la cetăţean, pe când aşteptând să fie rezolvată de intstituţii, puterea se afla în mâna politicului.
   În acest mic cadru în care l-am expus până aici aş dori să fac şi legătura cu titlul. Este foarte interesant cum o mică nuanţă a unui cuvânt ne trimite pe loc în uitare, lăsându-ne aruncaţi într-o neputincioasă visare. Prea des folosit termenul de "conducători" sau in forma mai englezească "lideri" ne sugerează că cineva ne conduce deja, noi nemaiputând face nimic altceva decât sa-i urmăm.având la îndemână două opţiuni: ne convine sau nu ne convine ceea ce ni se propune. Termenul corect de "administraţie" fiind prea des şi prea intenţionat uitat. Cred că este evident pentru oricine care se află de aceiaşi parte a baricadelor cu mine, adică societatea civilă, că o "administraţie" poate doar să administreze ceva existent deja, şi nu conduce, nu impune , şi nu hotărăşte nimic. Ea doar administrază ! Iată un termen care întoarce din nou puterea unde-i este locul: în societatea civilă. Societatea civilă hotăreşte proiectele în funcţie de nevoile reale pe care le are iar administraţia nu poate decat să administreze prin mijloacele de care dispune în sensul rezolvarii lor.  Vreau doar să înţelegeţi de aici diferenţa de nuanţa dintre cei doi termeni "conducere" şi "administrare" . Deasemenea e un bun exerciţiu să urmăriţi cum sunt ele folosite în media. Deunăzi am observat un titlu foarte interesant in presă "Statul Român pierde zilnic 40 de milioane" . Observaţi jocul de idei: "Statul Român" este o  entitate juridică, deci nu am nici o persoană pe care să pun măna să o scutur de eşec.În realitate statul este  administrat de niste persoane numite de societatea civilă. În plus statul nu are bani, pentru că el nu poate face bani.Singurul mod pe lumea asta de a face bani legal este prin muncă. Iar munca se face de către o persoană fizică, vie, nu poate fi facută de o entitate juridică. Statul cel mult poate administra nişte bani care-i adună
de la societatea civilă compusă din persoane fizice, vii, care depun o muncă. Iată deci că titlul corect ar fi: "Reprezentanţii statului au administrat prost 40 de milioane" .Din acest enunţ am deja nişte persoane raspunzătoare : reprezentanţii statului şi o greşală : au administrat prost. vă rog să faceţi un exerciţiu mental citind cele două titluri, şi să observaţi sincer dacă produc efecte diferite în conştiinţa dumneavoastră:

"Statul Român pierde zilnic 40 de milioane" 

"Reprezentanţii statului administrează prost 40 de milioane zilnic" 

Să nu-mi spuneţi ca am facut politică ! Este pur exerciţiu cetăţenesc !
Şi am să ilustrez această postare cu încă o fotografie de pe #occupygezi


joi, 6 iunie 2013

Inversarea lumilor

Reprezentările grafice ne ajută de multe ori să înţelegem,să fixăm, să vizualizăm mai bine anumite concepte cu care suntem deja de acord dar nu reuşim sa-i prindem intregul bagaj de înţelesuri, de subtilităţi şi de implicaţii. În afară de asta, reprezentările grafice ne permit deja o oarecare joacă vizuală, imaginativă prin schimbarea punctului din care privim problema. Daca asupra unei teorii scrise revenim cu o adăugire ulterioara sau o nouă nuanţă, ar putea fi mai greu sa observam cat de mare e impactul adăugirilor asupra teoriei însăşi în ansamblul ei.La reprezentarile grafice însă, rezultatul modificarii unor parametri cat de mici devine evident.Având in vedere aceste consideraţii am încercat reprezentarea grafică, în viziunea mea, aşa cum ar decurge ea logic din teoria Darwinist-evoluţionistă şi mai recenta teorie holistica .
   În mare teoria evoluţionistă imaginată de Darwin dar adăugită, perfectată şi dezvoltată de alţi cercetatori, presupune ca evolutia este un proces mecanicist, un simplu hazard al naturii în funcţie de stimulii exteriori.Urmare acestui proces evoluţionist, a aparut în scena omul, dotat cu un creier, maşinarie bio-chimică  de o complexitate majoră, responsabilă de procesul de gândire. Gândirea fiind redusă astfel şi ea un proces al hazardului, o aranjare a unor molecule funcţie de stimuli chimic sau fizici prezenţi în corp. Din aceasă teorie lipseşte cu totul noţiunea de "Suflet" sau "Spirit" , totalitatea emoţiilor prezente în noi fiind deasemenea de natura chimică. Nu mai intru în amanunte, considerând ca se pot găsii tone de materiale pe internet în acest sens. 
   Acuma se impune o lămurire: în joaca mea cu aceste idei am defalcat totalitatea fenomenelor posibile în două categorii, sau două lumi. Lumea interioară care presupune totalitatea gandurilor, emoţiilor,percepţiilor şi tot restul de concepte, credinţe şi judecăţi care decurg de aici.A doua lume fiind lumea exterioară, respectiv tot ce se întâmpla în afara corpului nostru şi ajunge la noi urmare a percepţiilor vizuale, olfactive,auditive, gustative şi senzoriale. Astfel în lumea interioara au loc toate procesele de gândire şi judecată cu toata pleiada de emoţii ce-i urmează , iar lumea exterioara cuprinde tot ce se petrece în jurul nostru, toate obiectele, persoanele, fiinţele care le putem percepe prin cele cinci simţuri.
   
   Acum să trecem la reprezentarea grafică propriuzisă. Dacă ar fi sa imaginăm o reprezentare a individului în modelul evoluţionist propus ( Nu Impus! ) de Darwin este destul de evident că lumea este exterioară individului, iar fenomenele exterioare lui ajung in lumea sa interioară prin intermediul simţurilor unde este transpusă în ganduri şi interpretari personale. Acest lucru ar putea fi reprezentat cam aşaŞ

miercuri, 5 iunie 2013

Exterior / Interior

„Cel care priveşte în afară visează, cel care privește în interior se trezește."

Carl Jung



marți, 4 iunie 2013

Revolutia din Turcia


"REVOLUTIA NU VA FI TELEVIZATĂ !"

Nici un flux de date nu este raportat in țară referitor la evenimentele care au loc. Am urmarit toate știirile de pe canalele media, conturile martor, și cele cateva camere de filmat care fac broadcasting pe internet.
Avem nevoie urgent sa atragem cât mai mult atenția asupra nedreptăților care au loc în Turcia! . Nu putem permite mijloacelor Media sa ingroape aceste evenimente in întuneric.
Puteți ajuta punând ca etichete (taguri) fluxurile de știiri de pe twitter care apar in fotografia de mai sus.

VĂ RUGAM DISTRIBUIȚI ACEASTĂ INFORMAȚIE PE CAT MAI MULTE PLATFORME POSIBIL!






luni, 3 iunie 2013

Prietenii stiu de ce !

Referitor la rezolvarea unor probleme in cuplu




Rezolvarea 


Pasul 1 – Scrie pe o foaie (neaparat sa scrii nu sa o faci mental) punct cu punct cum ai vrea se comporte partenerul tau  in relatia cu tine. Fa o lista cu cateva puncte in care sa treci cele mai importante aspecte care iti vin in minte. Sa nu uiti sa le verifici pe toate – de la familial, sentimental, economic,emotional, etc. Multe ganduri ne zboara prin cap si le luam din zbor transformandu-le pe loc in pretentii, dar in momentul in care le scrii , cumva se filtreaza, esti fortat sa le vezi , sa le constientizezi, si s-ar putea ca unele din ele chiar sa ti se para absurde.

Pasul 2.Lasa sa treaca 1-2 zile si reciteste foaia, s-ar putea sa mai ai cate ceva de modificat.Dupa ce ai lista finala , asumati-o . Este a ta, este ceea ce te reprezinta 100%, este cu adevarat ceea ce doresti . Nu poti schimba nimic ce nu este al tau.De aceea trebuie sa constientizezi ca toate acele puncte trecute acolo sunt ale tale.

Pasul 3. Incepe sa te comporti TU exact cum ai scris acolo indiferent de rezultatul pe care realitatea exterioara ti-l returneaza.

Nu uita: Semnul ca te-ai schimbat este acela ca te comporti diferit chiar daca lumea exterioara arata la fel. Daca la aceiasi stimuli exteriori te comporti identic ca si inainte inseamna ca nu te-ai schimbat iar lucrurile se vor manifesta ca si inainte, conform legii atractiei. Daca la aceiasi stimuli exteriori te comporti diferit acesta este semnul ca te-ai schimbat , si inevitabil in scurt timp realitatea ta se va manifesta ca atare.

De ce trebuie sa ma schimb eu ? de ce nu partenerul meu ? 

 In primul rand nimeni nu trebuie sa faca nimic. Schimbarea o faci doar daca suferi si-ti dai seama ca suferinta care o traiesti nu este o realitate preferata de tine. Ca sa nu te invarti in cerc, in momentul in care ai decis ca nu mai vrei sa experimentezi suferinta ceea ce este descris aici, poate fi o metoda. Totusi daca tu te simti bine asa cum esti poate ca pur si simplu vrei sa experimentezi suferinta si atunci nu este cazul sa schimbi nimic. Dar in acest caz asuma-ti faptul ca a trai aceasta suferinta este prorpia ta alegere, si nu rezultatul hazardului.Constientizand ca suferinta este alegerea ta, iti da sansa sa intelegi ca iti poti schimba oricand optiunea, ca TU esti omul de la butoane.


Oricum, in toata povestea asta nu intra in discutie faptul ca ai vrea sa se schimbe partenerul tau dupa felul in care vrei tu, iar tu sa ramai asa cum esti. 



Nimeni nu poate forta partenerul sa se comporte conform asteptarilor proprii fara ca el insusi sa se schimbe.

Pur si simplu Universul nu functioneaza in acest fel. Continuand sa te comporti dupa acelasi tipar vei continua sa primesti acelasi rezultat.
Einstein daca nu ma insel spunea ca oamenii sunt nebuni pentru ca repeta aceiasi experienta mereu folosind aceleasi date de pornire si se asteapta de fiecare data la rezultate diferite.

I-mi dau seama ca cea mai mare piedica in a intelege si aplica corect procedeul descris aici este una din cele mai puternice conditionari din educatia noastra care ne convinge ca cel mai important este rezultatul care il obtinem si nu calea. Pornind la drum cu aceasta puternica credinta implementata inca de mici ne concentram mereu, si in fiecare actiune asupra rezultatului care il dorim. Ce este rau in asta ? In primul rand nimic nu e rau sau bine intr-o masura mai mare sau mai mica decat o acordam noi insine. Deci nu se pune problema in a fi rau sa urmaresti rezultatul. Ceea ce incerc sa arat aici se adreseaza acelor persoane care vor sa inteleaga mecanismul prin care realitatea se manifesta si cum poate fi el folosit. Astfel acei care vor sa experimenteze o realitate doar concentrandu-se pe rezultate, sunt liberi sa o faca.
            Povestea asta cu rezultatul care il urmaresti si calea pana la acel rezultat se poate despica in patru, ca si firul de par de altfel, cam in acest fel : Preferi sa ajungi primul intr-o cursa, iar dupa ce ai ajuns la sosire, sa fii distrus fizic si psihic, sa nu mai poti sta in picioare si sa te ia cu ambulanta, sau sa participi in cursa dupa propria putere si placere, savurand tot parcursul, clipa cu clipa, intelegand ca este alegerea ta pentru a-ti satisface prorpria placere, iar astfel rezultatul care il obtii la sosire, nu mai are nici o importanta pentru tine, atata vreme cat ai facut exact ce ti-a placut mai mult, exact in felul in care ai dorit sa o faci. In acest din urma caz, iata, calea devine placuta si fara efort iar rezultatul nu mai conteaza. Desigur aceasta paralela este una destul de fortata avand in vedere ca viata nu este o cursa catre ceva anume, dar poate fi o buna exemplificare pentru a va da voie voua sa intelegeti ca felul in care te comporti, fiintezi si experimentezi ceva pana obtii acel rezultat poate fi placut sau groaznic in functie de alegerea personala, si ca odata scopul atins, degeaba a fost atins daca am facut-o suferind sau intr-un mod care nu il preferam. La asta se refera toate acele pilde orientale care spun ca este mai importanta calatoria decat destinatia.
           
Deci transpunand viata de cuplu peste povestea de mai sus, trebuie sa vedem ca drumul pe care il parcurgem impreuna este mai important sa fie placut indiferent daca obtinem rezultate pe care ne-am fixat, mai degraba decat sa fie groaznic si incarcat de frustrari dar am obtinut rezultatul dorit.Calea, daca alegem sa ne fie placuta, va fi placuta tot restul vietii, iar obtinerea rezultatului dorit ne poate multumi pentru cel mult cateva saptamani. De fapt fiecare trebuie sa simta in interior cum doreste sa fie calea pe care paseste. Eu vreau doar sa constientizati ca aceasta metoda descrisa mai sus este puternic negata de insasi miezul educatiei noastre care ne-a indoctrinat si ne-a impins mereu in urmarirea rezultatului.


Ce este interesant in povestea asta este ca dupa ce am scris pe acea foaie cum ma astept sa se comporte partenerul meu cu mine, si dupa ce am inceput chiar EU sa ma comport astfel cu el indiferent de felul in care este el , ea devine calea mea, ea devine deplin asumata de mine, este rezultatul actiunilor mele constiente si nu a hazardului. Calea devine placuta si usoara, naturala si fara sa intimpine rezistenta, ceea ce inseamna ca nu ma mai intereseaza un rezultat anume spre care sa ajung. Pentru ca , daca imi place calea pe care merg si imi face placere sa fiu pe ea, la ce ma mai ajuta atingerea sau nu a unui obiectiv sau rezultat anume? Noi incercam sa obtinem rezultatele zbatandu-ne din greu si suferind, in speranta ca odata atins acel rezultat vom fi fericiti si eliberati, vom scapa de tensiune si de stres. Dar ne inselam amarnic. Ajunsi la sosire plini de rani si tarati in ambulanta, bucuria succesului piere la fel de rapid lasandu-ne in acelasi gol in care eram inainte de atingerea rezultatului dorit. Lasandu-ne exact in acelasi punct in care eram: sa alegem cum vrem sa fie CALEA... placuta sau cu suferinta. Asta este o alegere personala. 



Totusi exista si un premiu in toata povestea asta :) 
Premiul este ca odata ce alegem calea care ne face cea mai mare placere, in scurt timp realitatea o va confirma returnandu-ne rezultatul in modul cel mai natural cu putinta, fara efort, fara zbatere, fara chin.

 Pentru ca noi suntem chiar calea pe care mergem.
De fapt fiecare actiune care o facem zi de zi , clipa de clipa , nu este altceva decat chiar calea pe care noi insine o construim. Nu exista “un Eu" si "O cale" ! Exista doar CALEA ! EU sunt CALEA ! E unul si acelasi lucru! Cand suntem tristi calea e presarata cu suferinta , cand suntem optimisti calea e usoara si plina de bucurie.E ca si in acele filme de animatie in care umbli pe cer si de cate ori pasesti apare urmatoarea piatra pe care sa calci. Calea apare exact in momentul in care pasim, urmare a propriilor actiuni.Daca aleg sa pasesc in jos, ea coboara.Daca aleg sa pesesc in sus, ea urca. Exact atat este de simplu !




Si nu uitati ceva! Toata teoria prezentata aici are doar un rol de indicator catre ceea ce voi insiva trebuie sa cautati.Orice teorie poate fi dezbatuta si combatuta la nivel logic pana la adanci batraneti, pentru simplul motiv ca ea contine doar cuvinte si idei aranjate la un nivel logic. Realitatea cuprinde desigur un sir de emotii si sentimente care sunt absolut personale si specifice fiecaruia si oricata subtilitate am folosi in a surprinde si diseca un astfel de proces complex, rezultatul nu ar fi decat un alt sir de cuvinte si idei la fel de interpretabil. Pentru simplul motiv ca ideile si cuvintele pot fi aranjate si speculate in fel si chip, iar Trairea, Fiintarea, EXISTENTA, presupune mai mult decat un sir de cuvinte, mai mult decat o logica ordonata perfect.

Nota: Acest text este inspirat si contine invataturi din carti sau filme de Bashar, Eckhart Tolle, Mooji, Anthony de Mello si se refera la mecanismul in care se creeaza realitatea.