marți, 31 decembrie 2013

LMA

La Mulți Ani... s-au umplut paginile de faceboock, sms-urile și tot ce mișcă pe platformele de socializare de urări de bine. Fotografii cu sticle de șampanie și artificii care îmi inspiră... cel mult o beție, și în nici un caz un an nou mai bun. Chiar mă-ntreb când au devenit sticlele de șampanie simbolul anului nou?
Pentru mine primul an după sfârșitul lumii a fost bun. Iar premisele pentru al doilea an după sfârșitul lumii sunt promițătoare.De când am înțeles că singurul responsabil pentru ceea ce mi se întâmplă sunt eu, viața mea s-a schimbat în bine, așa că urările mi se par destul de simbolistice. Cuvinte goale, care spuse ne returnează sentimentul de "bine" că am făcut ce trebuia... Am urat pe toată lumea, ne-am încheiat și această ultimă sarcină, anul poate să se înnoiască de-acum.

Ceea ce spunem în cuvinte nu este, spun înțelepții. Și mi-a trebuit ceva vreme să înțeleg această vorbă. Mi s-a revelat în timp ce treceam cu bicicleta printr-un sat din apropiere. Niște copii stăteau pe marginea drumului și mâncau semințe, iar eu, arătare din altă lume...Cu tricou portocaliu fluorescent, cască, mănuși de bițicăl pe timp de vară, plus toate acareturile care însoțesc o asemenea pasiune treceam pe lângă ei. Și ei strigă după mine: Băăăă! La noi în sat se salută, băăăă!  Eu trec mai departe fără să răspund, fără să mă-ntorc. Urmează o cățărare de vreo zece minute care mă solicită până la un puls de vreo 150 bpm așa că în timp ce țin cadența potrivită îmi răsună în cap vorbele copiilor.

De ce nu oi fi salutat? Ce, mă durea gura? Asta e... Dar eram mai în vârstă, puteau saluta ei primii. De fapt da, chiar așa. În alte sate copii m-au salutat și întotdeauna le-am răspuns. Atunci îmi pică fisa, la pachet cu revelația... Ceea ce spui, Nu este! deci: La noi în sat se salută! nu este... Dacă era așa, trebuia să salute pur și simplu. Eu aș fi ajuns singur la concluzia, că în acel sat se salută. Dar spusă așa, a venit să inducă o realitate falsă care nu există. De fapt nu m-a salutat nimeni, deci în acel sat nu se saluta.În acel sat se pretinde că se salută. În momentul în care acțiunea există ea vorbește de la sine, nu mai trebuie întărită în cuvinte. Cuvintele pot să creeze doar o realitate care nu există.

Până la urmă aceste urări au un rol de politețe, o normă socială. Nu urezi, ești de neam prost, nesimțit. Să vă dea Domnul un an mai bun și...Sănătate multă, că e cea mai importantă... Și.... Și tot ce vă doriți voi! Cuvinte, cuvinte, cuvinte...

Principala caracteristică a egoului este că oscilează mereu între amintiri și proiecții despre un viitor iluzoriu. Niciodată nu stă în prezent. De ce nu urează nimeni "Un PREZENT mai bun" ? Mereu o perioadă viitoare, incertă mai bună. Să nu uităm: Ceea ce spui în cuvinte, nu este. Ceea ce este, nu trebuie spus în cuvinte. Iar ceea ce va fi, trebuie creat Acum.


11 comentarii:

  1. Faptele primeaza in fata cuvintelor, dar si cuvintele au importanta si semnificatia lor. Sunt de acord ca aceste urari de "La multi ani!", "Un An Nou fericit!" nu iti vor influenta cumva realitatea din viitorul apropiat, deoarece baza va consta din propriile tale actiuni care iti vor influenta si modela viitorul. Dar totusi, aceste urari reprezinta o modalitate de a transmite un gand bun. Intr-o lume in care mondenitatile, barfa si alte lucruri de nimic sunt la ordinea zilei, consider ca aceste urări care "au un rol de politețe, o normă socială", cum ziceai tu, sunt mai importante azi decat niciodata. Pentru ca oamenii nu mai actioneaza, nu mai fac fapte bune si foarte multi renunta pana si la putinul reprezentat de aceste "norme sociale" din diverse motive. Barfa de pe la colturi, din pauzele de la scoala, de la munca, cafea sau tigara, este bineinteles acceptata, incurajata si intr-o continua dezvoltare, dar normele sociale care ofera un minim de respect fata de aproapele tau, sunt niste lucruri prea demodate. Si uite asa ajungem sa nu mai uram nici un cuvant bun cu nici o ocazie, sa nu mai salutam cand trecem pe langa vreun cunoscut.
    Foarte multe norme sociale nu mai sunt respectate de catre oameni care au considerat aceste forme de politete ca pe niste reguli si nu ca pe niste forme de respect fata de aproapele tau. In privinta intamplarii cu copiii din acel sat, sunt de acord cu tine, tu erai pe bicicleta, puteau sa salute ei primii - cred ca totusi nu era o situatie in care un salut sa fie necesar. In general insa, in situatiile de zi cu zi exista o problema cu salutul: trebuie sa asteptam sa salute altul ca sa facem si noi aceasta actiune, aici intra altcineva in actiune - orgoliul.
    Mi-a placut fraza de final: "Să nu uităm: Ceea ce spui în cuvinte, nu este. Ceea ce este, nu trebuie spus în cuvinte. Iar ceea ce va fi, trebuie creat Acum.", dar as reformula partea de inceput : Ceea ce spui în cuvinte, nu este, dar ar putea fi! Daca mai multi oameni ar transmite un gand bun mai des, nu doar la diferite ocazii (si mai nou nici atunci), poate ca viziunea individului asupra realitatii nu ar fi una atat de cruda, realitatea ar fi mai aproape de visuri.
    In concluzie, comentariul meu nu este un atac - este exprimarea unei opinii si sper ca il vei lua ca atare, Un salut, o urare, o vorba buna intr-o lume dominata de ura si barfa, pot avea acelasi impact pe care-l are o actiune in viata acelei persoane. Asa ca, fara ca urarea mea sa fie o reactie la o urare de a ta si chiar daca sunt doar "Cuvinte, cuvinte, cuvinte...", vreau sa iti transmit un gand frumos, iti doresc un An Nou fericit, presarat in continuare cu articole si ganduri tot mai frumoase!

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulțumesc Anonimule de cuvintele tale. Totuși, doresc să mai adaug vorbelor tale și amprenta personală. Pentru că până la urmă trebuie să îmi joc rolul meu de A FI.
    Normele sociale nu fac doi bani fără sentimentul corespunzător din interior. Degeaba joc un rol în care respect toate normele sociale iar interiorul meu este exact opusul. Nu ajută.
    E momentul Adevărului! Ipocrizia moare!
    De fapt normele sociale ca orice alte norme nu fac decât să ascundă o realitate. Dacă eu sunt plin de respect îți voi face urările cuvenite fără să am nevoie de nici o normă. Dacă respect normele, îți voi face urările fără să simt acel respect pentru tine. Și iată cum, respectând niște norme nu facem decât să fie și mai greu să identificăm Adevărul din jurul nostru, pentru că suntem înconjurați de oameni care respectă norme și nu vom putea identifica farsorii.
    Eu cred că ordinea corectă este de a reflecta în exterior ceea ce simți în interior. Astfel, nu vei da semnale false, și nu vei aduna în jurul tău oameni care cred că tu ești altceva decât ceea ce ești. Și atunci urarea de bine va fi izvorâtă dintr-un sentiment și nu dintr-o normă.
    La Mulți Ani și mulțam de primul comment din 2014. Paul

    RăspundețiȘtergere
  3. Ma bucur ca am postat primul comentariu din 2014 si sincer sper ca aceste comentarii sa nu fie interpretate ca un deranj, ci ca o dezvaluire a unor franturi din modalitatea de gandire a unei alte persoane Pentru inceput, ce fel de interior uman considera ca e greu sa dai un "Buna ziua!" de fiecare data cand treci pe langa un cunoscut? Tocmai, daca ti-e cunoscut, ar trebui ca acel semn de respect (acea "norma") sa fie din suflet si sa fie spusa mereu. Fiecare om are zile cand nu are chef sau are alte probleme, astfel incat poate ca in ziua X+1 nu mai are chef de acel "Buna ziua", "Ciao".Si poate ca nici nu vei saluta pe nimeni. Dar daca in exact aceeasi zi in care ai avut doar probleme si ai preferat sa nu saluti pe nimeni pt ca nu simti asta, te intalnesti cu un cunoscut si iti zice: "Salut! Ce mai faci? Cum te mai simti azi?", nu te-ai simti mai bine?Niste cuvinte atat de simple te pot distrage macar pentru o clipa - in acea zi, cineva e acolo care incearca sa ajunga la tine. Poate ca in momentul in care tu nu ai simtit ca trebuie sa saluti(sau orice alta norma sociala) a fost exact ziua in care o alta persoana ar fi avut nevoie si de acel micut salut. Daca toti am face doar ceea ce simtim, avand in vedere nivelul de violenta proiectat in realitatea de astazi sau din filmele de la Hollywood, videoclipuri si absolut tot ceea ce ne inconjoara, cred ca majoritatea oamenilor ar deveni infractori.Elimina normele sociale, sau fa-le doar in zilele in care simti tu asta si aplica acest lucru asupra intregii populatii de pe aceasta planeta si vom deveni incetul cu incetul barbari.Foarte putini oameni mai au ganduri bune fata de aproapele lor...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ai dreptate, e posibil ca realitatea să fie la mijloc. De fapt chiar este. Totuși în sistemul meu de valori și credințe simțirea, sau empatia te face mai uman și nu norma. Să ne imaginăm că am identifica toate normele care presupunem că vor crea modelul perfect de om și de societate. Am transpune acest set de norme într-o carte și am învăța toți copii setul de norme. Vor fi ei mai umani? Eu cred că chiar în această situație se vor apropia mai mult de a fi roboței cum spui tu. Pentru că am redus sentimentul, atributul umanității la respectarea unui șir de reguli logice.
      Să presupunem că vezi un bătrân bătut pe stradă, plin de sânge și aflat evident în suferință. Ți se rupe inima și te apropii. Vrei să-l ajuți cumva.Este un impuls natural bazat pe sentiment, pe empatie. Un alt om de pe margine spune: Nu-l ajuta că e hoț! Eu l-am bătut că mi-a furat o pâine! Iată: Ai o normă socială: Nu ajuta hoțul! Totuși te uiți la bătrân și ceva din tine se sfâșie. SIMȚI o mare milă și hotărăști să îl ajuți chiar peste norma socială care spune contrariul. Care dintre elemente te-a făcut mai uman? Norma sau simțământul?
      Ai un prieten bun cu care te întîlnești într-o zi în care el este într-o depresie. Se face că nu te vede și trece strada ca să nu se întâlnească cu tine pentru a nu fi nevoit să se explice față de tine. Fiind vorba de un prieten bun, vei înțelege că are o suferință, sau vei respecta norma socială, și vei rupe prietenia pentru că nu a respectat o normă socială? Care dintre cele două te face mai "roboțel" ?
      Modelul tău în care oamenii care nu respectă normele devin infractori este puțin forțat și foarte simplificat. El nu ține cont de sistemul de reglare automat care l-a inventat natura: CONSECINȚA. Fiecare acțiune va avea o consecință care fie te va îndepărta de prieteni sau societate fie te va apropia de ei. Neținând cont mereu de consecințe, vei fi izolat cu totul de societate, doar că nu se ajunge până acolo. Pentru că există trei mai atribute ale Sufletului omenesc, după care toți tânjim: Dorința de apreciere, dorința de validare și dorința de iubire . Aceste dorințe ne fac să căutăm Validarea noastră în societate. Adică să avem confirmarea că ceea ce facem este bine, este apreciat și de alții. Și căutând aceste validări, aceste aprecieri, ne vom regla mereu acțiunile noastre astfel încât să le obținem. Sentimentul de a fi singur, mă va împinge să caut o prietenie, sentimentul de vinovăție mă va împinge să corectez situațiile nepreferate, nevoia de a fi iubit mă va împinge să-mi găsesc pereche. Fiecare acțiune are o CONSECINȚĂ și fiecare consecință mă va forța să văd realitatea, să gust din suferință fie că vreau, fie că nu vreau.
      În sistemul actual așa cum îl percep eu, normele sociale vin să valideze sau să invalideze ceea ce simți.Adică mai degrabă vei respecta o normă trecând peste ceea ce simți (atributul umanității). În sistemul meu de valori, cel în care eu cred ceea ce simți este pe primul loc și vine să valideze sau nu o normă socială.Adică simțind respectul sau iubirea sau aprecierea față de cineva le vei arăta mai degrabă decât să respecți o normă socială, jucând un rol social, și invalidând astfel ceea ce simți.
      Dar să nu uităm: CALEA MEA ESTE UNICĂ! DAR NU ESTE SINGURA!

      Ștergere
    2. Lucrurile nu trebuie vazute atat de extrem. Daca inveti niste copii un set de norme nu inseamna ca vor ajunge robotei, ci inseamna ca le dai niste exemple prin care sa exercite minuscule acte de bunatate zi de zi, fara ca aceste acte sa fie realizate ca urmare a vreunui tip de actiune. Nici un copil nu va urma ca un robot tot ce ii scrii intr-o carte, ci le va selecta si adapta in propriul mod. Deoarece toti suntem diferiti si nu e acest lucru atat de frumos? Fiecare isi pune amprenta personala asupra oricarui lucru din viata, chiar si in cazul normelor de orice fel. Atributul umanității nu este redus la respectarea unui șir de reguli logice. Dimpotriva, atributul umanitatii se dezvolta prin incurajarea realizarii unei actiuni fara a avea ca unic determinant faptul ca tu SIMTI ceva pentru acea persoana, fara a avea un interes - acesta este acel unic mod pur care constituie baza evolutiei gradului de umanitate.(si aici intra ideea mea cu normele sociale care ar trebuie aplicate nu pentru ca e LEGE scrisa, ci pentru ca suntem OAMENI si putem face un lucru minuscul zilnic "with no strings attached")
      Exemplul tau cu batranul e iar un exemplu dus la extrem, in care incerci sa pui in evidenta lipsa de importanta a normelor fata de sentimentul de empatie. Am precizat undeva ca normele sociale trebuie sa primeze in fata sentimentelor empatice? Nu poti sa dai acest exemplu si sa demonstrezi ca normele sociale nu isi au scopul. E clar ca in functie de diferite situatii vei avea si prioritati diferite. Nu trebuie sa respecti non-stop normele sociale si in cazul cu batranelul omul trebuie sa gandeasca si sa puna empatia pe prim-plan, lucru pe care sunt convinsa ca l-ar face multi. In privinta exemplului cu prietenul bun care trece printr-o depresie si te evita pt a nu fi abordat, nu trebuie sa rupi prietenia cu el pt ca nu a respectat o norma. Chiar ai dat ca exemple cazuri particulare in care intra in prim-plan alte sentimente mai importante decat acele norme sociale. Nimeni nu a spus ca normele sociale trebuie respectate 100%, urmate ca o lista de reguli, pozitionate pe locul I - nici nu am zis vreodata ca ar trebui urmata o respectare rigida si fara cap.
      Pentru a urma modelul meu nu trebuie ca valoarea mea personala sa fie in mod necesar integrarea in societate sau stabilitate, ci pur si simplu schimbarea unei mentalitati care incurajeaza izolarea si pastrarea contactului doar cu acele persoane pentru care simti tu nevoia de a face o actiune. Te bazezi foarte mult pe sistemul actiune-reactiune: DA, suntem guvernati de acest sistem, un exemplu foarte bun ar putea fi faptul ca in ziua de astazi nu se face nici un lucru fara o rasplata ulterioara. Poate in cazul TAU normele sociale si legislative te opresc din a fi un infractor, dar pe aceasta planeta, in aceasta realitate, majoritatea oamenilor nu ajung infractori exact datorita acestor norme. Sunt foarte multi oameni care si-ar elibera cele mai urate ganduri daca maine ar afla ca nu mai exista o lege care sa ii inchida pentru o perioada definita de timp in inchisoare! Poate TU nu devii infractor fara aceste norme pentru ca ai ceva in plus care te ghideaza, ai anumite idei, anumite principii pentru care daca "de mâine s-ar instala anarhia, nu m-aș duce la prăduit". Dar majoritatea oamenilor nu sunt ghidati de aceleasi lucruri, mai intervine lacomia si ura sau alti factori. De aceea te rog imagineaza-ti un scenariu: indeparteaza la ora actuala normele legislative si spune-mi ce se intampla? Garantez in proportie de 99,99% ca se va instala anarhia. Si din cei 99,99%, cei care au urmat cat de cat normele sociale si/sau legislative pe parcursul vietii lor vor avea sanse mult mai scazute sa devina atat de violenti in actiunile lor pe Pamantul post-anarhie.

      Ștergere
    3. Intr-un paragraf m-ai incadrat automat in categoria celor care cred in norme sociale, traditii, dogme, iar tu crezi in libertatea si eliberarea de norme. Ideea e cam asa, cred in norme sociale, traditii, dogme, dar CRED si in libertate. Daca am zis ca toata lumea ar trebui sa urmeze normele sociale macar la basic level, nu inseamna ca asta le ingradeste libertatea. Tocmai, ar trebui sa vina din suflet, in mod automat pentru ca suntem oameni si pentru ca macar atat putem oferi zilnic, macar un "Buna ziua". Nu e suficient faptul ca nu ne ajutam intre noi nici macar la nevoie, ca exista foarte putini filantropi sau oameni dornici sa ajute material(sunt multi care au salarii bune si la noi in tara, nu doar in Occident)? Inlatura normele sociale complet si urmatoarea generatie de copii va fi si mai rasfatata decat e in ziua de astazi, mai dura, mai lipsita de suflet. De ce? Pentru ca vom realiza acte de bunatate doar cand vedem un batranel cazut pe strada si poate chiar nici macar atunci! Cred ca majoritatea oamenilor respecta aceste norme de teama de a nu fi exclusi dintr-un colectiv, de a nu fi sanctionati in vreun fel. Dar restul oamenilor, acel procent mic care nu se incadreaza in "majoritate", respecta aceste norme pentru ca sunt constienti de importanta si rolul lor intr-o societate.
      Avem tot dreptul sa facem ceea ce simtim in viata noastra, dar trebuie sa avem o oarecare grija si in privinta domeniilor in care aplicam aceasta regula. Aplicarea normelor doar pentru ca simti acest lucru, mi se pare un mod egoist de abordare, individualist. Bineinteles, fiecare are propria modalitate de gandire, propria cale in viata si respect acest lucru. Nu in ultimul rand, apreciez seriozitatea cu care ai abordat comentariile-roman adresate. In final, imi permit sa iti adrese o intrebare pentru care nu solicit un raspuns - o intrebare la care sa te gandesti cu adevarat in viitor si sa faci un fel de analiza pe o perioada mai lunga de timp luand in considerare situatiile de zi cu zi: Este omenirea destul de UMANA pentru a ii permite o libertate deplina, deprivata de norme sociale si legislative? (incearca sa fii cat mai obiectiv si sa te gandesti la consecintele lipsei acestor norme in cazul tuturor tipurilor de persoane care au trecut prin viata ta) Se poate sa ai deja acel raspuns, dar mi-ar placea sa reanalizezi situatia si sa continuam conversatia intr-o perioada viitoare, pe acest blog. Iti multumesc pentru atentia acordata acestui subiect si iti doresc mult succes in realizarea noilor articole

      Ștergere
    4. Azi dimineata tocmai cand am iesit pe usa m-am intalnit cu vecinul de la usa alaturata, un domn ce se imbraca dupa ultima moda, care conduce un BMW seria 5 si este tot timpul parfumat. Avand in vedere ca are o atitudine foarte rece, cu o privire de sus si la propriu si la figurat (are peste 1.90m inaltime), foarte greu am reusit pana azi sa schimbam un "buna ziua" intreg, de obicei ne rezumam la un "buna" in graba. Trebuie sa recunosc ca prezenta lui cumva ma intimideaza. Dar de data asta am indraznit cu zambetul pe buze si am zis un "buna ziua!" intreg si apoi am luat impreuna liftul. In lift m-am gandit ca ar fi cazul sa schimbam o vorba, sa nu stam asa ca doi straini... si astfel i-am zis un sincer si scurt "La multi ani!". Mi-a raspuns si el la fel, dupa care a adaugat ca si uitase ca a inceput anul nou, la care eu as mai fi zis ceva, dar liftul a ajuns prea repede la parter. Dupa ce am iesit din bloc, in parcare, vecinul mi-a zis deschizandu-si masina si un "La revedere!" la care i-am raspuns bucuros. Pe masina mergand spre oras mi-am amintit de postarea lui Paul si comentariile aferente pe care le citisem ieri seara. Zambind mi-a venit gandul ca totusi un simplu si sincer "La Multi Ani !" mi-a dat sansa sa schimb cateva vorbe cu vecinul de alaturi, dupa mai bine de un an in care de abia mormaiam un jumatate de "buna-ziua". Cred ca de data asta LMA n-au fost cuvinte goale, dovada ca au deschis o punte de comunicare. Cred ca e important sa comunicam, comunicarea sta cumva la baza societatii, nu? Sper sa gasiti relevanta intamplarea relatata...

      Ștergere
    5. Experiența pe care o descrii tu aici este o relaționare reală nu o simulare. Eu aici atrag atenția asupra ipocriziei, asupra rolului jucat în locul trăirii reale, asupra simulării politeții de dragul normei. Diferența dintre cele două cazuri este foarte subtilă. Dacă ar fi evidentă, nimeni nu ar mai juca roluri...toți am fi noi înșine.

      Ștergere
    6. Deși probabil dacă-i spuneai: Frumoasă mașină, mă pasionează automobilele sport și pe mine... ai fi obținut același zâmbet. Ba poate că unul și mai mare, Comunicarea stă la baza societății, sau mai degrabă a relaționării, dar nu are nimic în comun cu norma. Cu a face ceva pentru că trebuie, chiar dacă eu nu simt acel ceva. Să intrii în vorbă cu un vecin, și profitând de ocazie îi urezi LMA e una și să suni o rudă cu care ești certat, și pe care o desconsideri, să-i urezi LMA pentru că "așa se face", e alta. Comunicarea transmite o emoție. Norma o simulează. Pretinde că e emoție acolo unde nu e.

      Ștergere
  4. Toti sunt dominati de invidie, ura, frica, lacomie si multi ajung asa pentru ca au trecut prin anumite intamplari in viata care i-au inrait, i-au intunecat, i-au facut sa creada ca toti ceilalti oameni sunt la fel de rai. Daca am aplica aceste norme doar atunci cand sunt 100% din suflet, ar insemna ca te afli si tu in starea corespunzatoare de spirit ca sa faci asta cu tot sufletul tau. Dar oamenii sunt mereu framantati de probleme mai mult sau mai putin grave, de concepte, de idei, de principii =>aliniaza toate planetele, toate problemele, fa ca starea de spirit a celor doua persoane sa fie perfecta, doar pentru ca o simpla urare de bine sa apara?!In ritmul asta nu ar mai exista nici o urare, decat in familie, iar cu strainii vom ajunge treptat sa ne purtam ca niste roboti.Societatea a ajuns la un nivel in care doar sentimentele negative sunt incurajate, iar sentimentele pozitive si orice actiuni pozitive asupra unui alt om sunt aspru judecate. Sentimentele negative castiga teren, in mare parte pentru ca asa e viata, pentru ca oamenii nu au fost invatati sa treaca peste => zicem doar ce simtim: lucruri negative => barfa e pe primul loc.Ideea e ca nu cred ca suntem niste oameni atat de buni incat sa zicem lucrurile doar pentru ca le simtim 100%. Societatea s-ar destrama daca aceasta ar fi baza lucrurilor.Cati oameni te felicita din suflet cand ai o reusita?Se bucura pentru tine, te apreciaza ca si om si realizeaza ca esti bun in ceea ce faci si te felicita cu 40% din suflet, pentru ca 60% e ocupat intrebandu-se de ce nu ar putea reusi si el acelasi lucru? Asta e firea oamenilor, multi dintre ei nu vor sa gandeasca asa.
    Imi cer scuze pentru ca realizez ca deja divaghez de la ideea principala. Oamenii au nevoie sa se afle in contact permanent cu alti oameni, suntem creati cu nevoia incontestabila de a socializa.Aceste norme sociale ne pot mentine apropiati la un nivel minim, deoarece nu vei putea iesi la cafea cu toti, nu vei putea mentine in permanenta legatura atat de stransa si sa te reasiguri mereu ca merita acea urare de bine.
    Ceea ce vreau sa spun e ca nu ar trebui sa ne lasam guvernati de sentimente. Normele sociale sunt determinate de un sentiment: respectul pe care ar trebui sa il avem fata de o alta fiinta umana care este pe aceeasi planeta cu noi, cu care suntem in contact, cu care ne aflam in aceeasi cladire, scoala, facultate si care pe deasupra ne este si o persoana cunoscuta.

    RăspundețiȘtergere
  5. Tu pleci de la premisa că eu vreau să schimb ceva, sau că sunt împotriva sistemului. Normele sociale înainte de a deveni norme au fost obiceiuri.
    În comunități mici, cum ar fi în sate mai izolate, salutul este un semn generat mai degrabă de respectul față de omul din fața ta. Om cu care conviețuiești, relaționezi și împarți viața. Dacă ești certat cu vecinul, nu îl mai saluți. E o consecință normală și o acțiune prin care îi semnalezi acest lucru. La oraș, setul de norme a înlocuit, sau a răsucit mai degrabă ordinea, în sensul că mai degrabă este "normal" să respecți norma decât să ai sentimentul care o generează. Este doar o mică capcană în care unii cad. Pentru aceia scriu eu. Pentru a-i face să înțeleagă și să aleagă în cunoștință de cauză. Eu nu scriu ca să schimb sistemul. Sistemului nu-i pasă de blogul meu, dar pot fi un model pentru oamenii care caută același set de valori ca și mine.

    Spui o cântare- versul tău
    Rămâne după tine
    Îndem spre bine sau spre rău,
    Spre curățire sau desfrâu
    Lăsând în inimi rodul său
    De har sau de rușine

    Arăți o cale- calea ta
    În urma ta nu piere
    E calea bună sau e rea
    Va prăbuși sau va-nălța
    Vor merge suflete pe ea
    Spre Rai sau spre durere.

    (O, OM - Traian Dorz)

    Ceea ce scriu eu aici este dezvăluirea cântecului meu. Este calea mea, nu este vreo împotrivire contra sistemului. Este dezvăluirea sistemului meu de valori și credințe pentru a fi exemplu pentru cei care au aceleași căutări ca și mine.
    "Să fii tu însuți s-ar putea să nu îți aducă iubirea și acceptarea tuturor oamenilor, dar îți va aduce iubirea și acceptarea oamenilor POTRIVIȚI pentru tine" (Pera Novacovici- Impulsul pentru vocația ta).
    Am ca valoare personală Libertatea, și de aici decurge toată atitudinea mea de eliberare din norme, dogme și șabloane. Desigur ceea ce scriu eu poate fi un model doar pentru persoanele care au ca valoare Libertatea. Dacă valoarea ta personală este integrarea în societate sau stabilitatea, tot ceea ce vei face sau gândi va izvorâ din ele. Pentru că nu avem același drum. Calea mea este unică, dar nu este singura! - este valabil și pentru tine. Și calea ta este unică, dar nu este singura. Pentru că libertatea este personală, pentru că evoluția este personală...
    Pe mine NU normele sociale și legislative mă opresc să devin infractor. Eu sunt ceea ce sunt indiferent de normele din jurul meu. Dacă prin absurd, de mâine s-ar instala anarhia, nu m-aș duce la prăduit. Pentru că eu mă comport ca cel ce sunt, indiferent de realitatea mea exterioară. Probabil că alții au nevoie de norme sociale care să-i oprească să devină infractori. Eu NU am.
    În încheiere îți mulțumesc pentru oportunitatea pe care mi-ai oferit-o în a mă dezvălui ca cel ce sunt, întărindu-mi astfel și mai mult convingerile pe care le am. Prin discuția noastră vom ghida fiecare dintre noi pe cei asemenea nouă. Cei care cred în norme sociale, tradiții, dogme vor găsi o validare în cuvintele tale care-i vor ajuta. Cei care cred în libertate și în eliberarea din norme vor găsi în cuvintele mele o validare a ceea ce simt ei și le voi fi ghid în calea lor. Pentru că singurul mod de învățare real este exemplul personal.

    RăspundețiȘtergere