vineri, 18 octombrie 2013

Cât adâncă e problema?

Printr-un context de împrejurări am ajuns să iau parte la o şedinţă a Asociaţiei părinţilor de la şcoală, sau a comitetului de părinţi? O mare confuzie pentru mine şi să vă spun de ce.
A fost prima dată când am participat la o astfel de şedinţă fiind convocat. Bineînţeles că nu am reuşit să aflu dinainte ce urmează a se discuta, deci m-am prezentat total nepregătit dar înarmat cu răbdare şi cu toate canalele comunicaţiei deschise, ca să pot absorbi cât mai multă informaţie.

Prima nedumerire a fost că doamna director a citit un pasaj din legea învăţământului care se adresa părinţilor şi care era o mare înşiruire de obligaţii persuasive. Deci comitetul de părinţi ajută cadrele didactice, părinţii colaborează, organizează, vin în sprijinul, ...le ştiţi. Nu prea e clar dacă suntem obligaţi să organizăm, sau doar trebuie, sau ar fi bine dar sunau suficient de impunător şi obligativ ca să dai în spate din prima.

A urmat o doamnă care era preşedinta asociaţiei părinţilor care a sugerat că noi părinţii ar trebui să facem, să dregem, să ne implicăm, să ajutăm, în sensul benevol . Apoi a dat citire la rândul ei unui document din care nu am reuşit să reţin mare lucru. Dar încet am început să mă dumiresc: Era vorba de două chestii diferite. Era prezentă o asociaţie de părinţi organizată într-o formă juridică sub formă de ONG şi comitetul de părinţi organizat conform unei structuri prevăzute în legea învăţământului.

Faptul că nu am primit o informare dinainte a subiectelor care urmează a fi tratate a făcut ca eu să fiu total nepregătit. Astfel şedinţa care voia să însufleţească părinţii, să facă şi să dreagă s-a transformat într-o citire de documente pe care eu personal nu am avut capacitatea să le reţin şi nici să îmi exprim vreo părere faţă de ele. Spre sfârşitul şedinţei, doamna preşedintă a asociaţiei ne anunţă că mandatul de doi ani prevăzut in statutul asociaţiei îi expiră, în plus ar fi bine ca şi alţi părinţi să exercite această funcţie pentru un mandat pentru implicare sau pur şi simplu pentru exersarea unor drepturi cetăţeneşti. Apoi propune ca asociaţia să se întâlnească odată pe lună pentru a discuta despre problemele copiilor - asociaţiei sau ale şcolii. Acum urmează partea interesantă. De fapt nu interesantă...Aceiaşi parte. Sunteţi de-acord să ne întâlnim odată pe lună pentru a discuta probleme legate de şcoală-copii care ne privesc pe noi părinţii? Nimeni nimic. ZERO reacţie. Gândiţi-vă la propuneri pentru preşedinte până la viitoarea şedinţă. ZERO reacţie.

Aş vrea să se înţeleagă că nu doresc în nici un fel disecarea şedinţei, a asociaţiei de părinţi sau a cadrelor didactice. Pe mine mă interesează strict reacţia părinţilor din această poveste, respectiv disecţia pe caz a acestei situaţii care pare destul de generalizată.

În bunul spirit cetăţenesc s-a votat la foc automat o propunere referitoare la numerele matricole, cu ridicat de mâini . Acord evident, se trece mai departe. O clipă am senzaţia că sunt în parlament. O buimăceală generală, o neimplicare şi un vot la foc automat. Ne-am făcut datoria. Putem pleca! A să nu uit...a avut loc totuşi o discuţie puţin animată în care s-au implicat mămicile, dacă să fie cusut numărul pe stânga sau pe dreapta, mai sus sau mai jos, păreri şi aprobări reciproce...da da! aşa este cel mai bine! da. Este foarte interesant de ce lumea s-a animat la cel mai neimportant punct al şedinţei... dar şi asta face parte din fenomenul care încerc să îl analizez mai departe.

În fine...se termină şedinţa, lumea se ridică să plece grăbita la şedinţele de pe clase să transmită marile probleme dezbătute la şedinţa pe şcoală. Eu mă apropiu timid de masa "prezidiului" să cer ceva lămuriri referitoare la şedinţă şi la entităţile prezente, care din ele se supune ordinului ministrului care cetăţenească...Senzaţia mea clară este că părinţii care au copii în şcoală nu cunosc sistemul de organizare, nu fac diferenţa între asociaţia cetăţenească ca persoană juridică şi comitetul de părinţi ca formă de organizare şcolară. Doamnele mă contrazic ferm şi în două minute mă lămuresc că sunt singurul "picat de pe Lună" căci toată lumea ştie perfect despre ce este vorba...de ani de zile, nu de acum. Fapt contrazis de realitate, pentru că ulterior în şedinţa pe clasă mi s-a confirmat că oamenii nu cunosc formele de organizare. Nu vreau să mai explic aici ce am aflat şi care la ce foloseşte, scopul acestui text fiind doar urmărirea reacţiei părinţilor.

Ceea ce v-am descris până aici a fost doar cadrul poveştii, ca să înţelegeţi din ce context începem. Ajuns acasă am început analiza la "rece" a ceea ce am observat. Şedinţele sunt anoste, se rezumă la prezentări şi citiri de pe hârtie a unor lungi şiruri de "Trebuie" dublate de o lipsă de implicare şi curiozitate a participanţilor. Aceiaşi situaţie de când eram copil. Ţin minte cu câtă groază şi apatie se întorceau părinţii de la şedinţe. De unde această situaţie? Se pare că şedinţele au acelaşi tipar, şi surprinzător sau nu...ele produc acelaşi rezultat. Şcoala, şi cadrele aşteaptă un ajutor, o implicare care nu poate să apară. Nu se poate coagula. De ce? Pentru că lipseşte elementul esenţial necesar unei colaborări: RELAŢIONAREA !

Relaţionarea este actul care pune oamenii în mişcare. La nivel de societate fără relaţionare nimic nu se petrece. Dar la ce fel de relaţionare mă refer? Oamenii  se organizează, sau fac parte din grupuri care au aceleaşi căutări. O pasiune comună, un ţel comun o ideologie comună. Astfel ei au deschise canalele de comunicare pe aceste teme. Într-un astfel de grup fiecare ştie ceva despre subiectul în temă şi e curios să afle mai multe sau să propage, să exercite fenomenul respectiv. Ei se întâlnesc regulat  cu diverse ocazii, de multe ori altele decât tema care coagulează grupul, legând prietenii, amiciţii, afinităţi. Relaţionând! Acesta este motorul care însufleţeşte grupul pentru acţiunile ulterioare. Prieteniile şi afinităţile personale dau naştere la dezbateri aprinse, generează concluzii şi soluţii care pot fi susţinute sau nu de restul grupului. Se naşte o unitate şi o implicare naturală.Acestea sunt cazurile cluburilor pe anumite teme: planorism, fotball, mountain bike, drumeţii, maşini sport, etc.

Să vedem acum ce se întâmplă în cazul unui grup de la şcoală. Părinţii copiilor provin din medii diferite, au cunoştinţe diferite au păreri diferite, afinităţi şi preferinţe personale foarte diferite. Aceasta este prima perturbare a grupului: Nu este un grup format natural pe afinităţi şi preferinţe personale. Elementul comun al acestor părinţi sunt copii lor care fac parte din aceiaşi clasă care... să nu uităm: este un grup format nenatural, forţat pe criterii de vârstă. Avem deja un mix de două grupuri coagulate pe criterii nenaturale, altele decât preferinţele şi afinităţile personale. Şi în fine, avem cadrele didactice care sunt un al treilea grup din această schemă şi care  au ca element în comun locul de muncă şi profesia. Posibil ca şi acest grup să fie perturbat din cauza faptului că piaţa muncii nu este destul de dinamică, iar profesorii ocupă anumite catedre în funcţie de disponibilitatea din sistem şi mai puţin pe criteriul preferinţelor şi afinităţilor personale. Dar nu cunosc mediul didactic şi e posibil să mă înşel.

Avem deja trei grupuri care se întrepătrund, două din ele formate pe alte criterii decât cele naturale, un cadru deja suficient de colorat pentru a crea blocaje de comunicare. Acum să vedem situaţia care necesită activitatea acestor grupuri. Activitatea şcolară şi eventual extraşcolară a copiilor. Mai simplu spus Două din grupurile sociale se întâlnesc pentru a dirija, a coordona activitatea unui al treilea grup... în lipsa acestuia din urmă. Vi se pare cunoscut?   Şedinţele de la şcoală generează acţiuni şi hotărâri pentru activitatea elevilor... în lipsa acestora! Acesta este începutul NEIMPLICĂRII viitorilor cetăţeni! Şi începutul acceptării că alţii hotărăsc pentru noi în lipsa noastră! Faptul că noi facem asta, este deja acceptul nostru tacit că o astfel de situaţie poate exista şi este acceptată.Tot situaţiile descrise mai sus sunt şi cele generatoare de neînţelegeri, certuri şi contradicţii când trebuiesc luate anumite hotărâri.

Desigur sunt multe alte perturbări care pot fi descoperite la nivel de grup, şi care denaturează profund derularea acestei activităţi. Vă rog să înţelegeţi că o masă de oameni care nu au nici un alt criteriu în comun decât faptul că ai lor copii frecventează aceiaşi şcoală nu poate genera o colaborare. De cele mai multe ori acei oameni nici nu se cunosc între ei! Au viziuni diferite asupra lucrurilor, şi li se cere cu disperare din partea şcolii o implicare activă. Un ajutor civic! Nu poate funcţiona aşa. Şi nu va funcţiona! De când eram copil este acelaşi sistem...cât timp ne trebuie să înţelegem că nu funcţionează aşa? Oamenii trebuie să se cunoască între ei. Trebuie să facă schimb de nr. de telefon. Să se întâlnească în afara cadrului şcolar...dar nu organizat. O cafea, o poveste, copii să se joace între ei. Se vor crea astfel grupuleţe de oameni care se simpatizează reciproc. Apoi ei trebuie să aibă din timp acces la toate materialele care vor face obiectul dezbaterii în şedinţe, astfel ca în timpul întâlnirilor personale să îşi formeze păreri proprii cu referire la subiectele respective.  Nu poţi obţine o implicare activă de la un grup de oameni care nu au nimic în comun, nu se cunosc între ei şi mai mult...poate mulţi au fost mai mult împinşi din clasă pentru a reprezenta părinţii, pentru că de regulă nimeni nu se înghesuie.

Odată spartă această barieră, odată relaţionarea personală începută, lucrurile se vor aranja natural. Cei care nu vor face faţă cu timpul dedicat acestor activităţi, sau au intrat în horă pentru alte motive decât implicarea personală vor ceda primii. Într-un grup care funcţionează cu-adevărat cei care sunt "în plus" se vor da la o parte în mod natural. În locul lor vor trebui aleşi alţi reprezentanţi din clasă care Atenţie: De această dată trebuie să fie informaţi ce se aşteaptă de la ei. O să aveţi surprize... mulţi s-ar implica activ dar nu suportă sistemul acesta impus nenatural, dar care dacă reorganizat ar putea implica pe cei care cu-adevărat doresc asta. În urma creeri de legături personale, afinităţi şi preferinţe se va naşte în mod natural o colaborare benefică care va genera implicarea în activităţile şcolare şi/sau sprijinul acestora.

O altă problemă ar fi implicarea celui de-al treilea grup în schemă. Adică eu cred că la fiecare şedinţă ar trebui să participe prin rotaţie câţiva elevi. Practic toate deciziile care-i privesc se iau în lipsa lor. Nu spun că trebuie să ia hotărâri, dar ca pur exerciţiu civic, ca ei când vor fi părinţi, să cunoască deja problemele din sistem. Noi nu am făcut parte din asemenea şedinţe la vremea noastră şi iată că nu suntem capabili decât să repetăm aceleaşi experienţe ca şi părinţii noştri. Trebuie spartă odată şi această barieră, care , spun eu, va da naştere şi unei transparenţe. De faţă cu copii , tentaţia de a face lucrurile de faţadă, de a le cosmetiza, doar ca să dea bine într-un raport, va fi mai mică. Acasă va trebui să dăm explicaţii de ce ne prefacem la unele capitole. Asta va deschide noi portiţe de gândire copiilor nostrii care poate vor ajunge să schimbe sistemul la vremea lor. Nici un sistem nu se schimbă fără implicare!





2 comentarii:

  1. Problema e FORATE "adanca" . De acelasi lucru cu "picat de pe Lună" căci toată lumea ştie perfect despre ce este vorba, m-am lovit si eu cand am intrebato pe o domnisoara studenta la facultatea de economie deunde vin banii.
    Dupa cateva explicatii ca banii nu trebuie sa fie lichizi mi sa reprosat ca nu stiu ce vreau sa intreb.
    Problema e cariera, dorinta de a atinge un "statut" intre oameni, fata de la economie imi explica ca ea o sa faca dosare pentru cei care nu si-au platit datoriile la banca si cand vin executorii ea va face dosarul :|. I-am spus ca oamenii aia trec prin drame cand vin executorii. a spus ca nu e treaba eii. ca oricum ea va cauta un loc de munca in strainatate. Mi-am dat seama ca, cuvintele mele au efect si in mintea ei undeva sa simtit vinovata. I-am explicat ca scoala care o urmeaza va duce la nimic si ca e un lucru rau, desigur ca si-a deschis o carte straina. casa de pe canal.. asa ceva. si sa facut ca ma ignora.Asteptand desigur sa continui iluminarea eii :))
    Oamenii sunt obisnuiti sa se lase manipulati usor, daca cineva cu titlu de director sau profesor ii abordeaza in privinta unei decizii care trebuie luata, parintele aproba, necercetand serior ce ii se spune, ia decizile LA COMUN.
    E vorba despre educatie.. daca sedinta unde ai fost era serioasa, atunci se discuta despre cum sa retragem copii din sistemul de invatamant public si sa ii educam singuri acasa.
    Multi trebuie sa evolueze, dar trebuiesc ajutati de cei care sunt intr-un punct al evolutiei mai elevat .
    Daca nu ii ajutam vor ajunge atat de idioti incat vor distruge pamantu,.inainte sa poata coloniza universul.
    Deja vor sa exploateze gaze de sist in zone cu rezervoarele de apa ale lumii, lucru care ar duce la poluarea ireversivila a panzei freatice, lucru care ar permite unor companii de potabilizare a apei sa isi faca treaba, sa vanda apa care trebuia sa fie gratis si curata.

    Bistrita trezeste-te. Dormi pe tine? A zis Andrei Desteapta-te Romane. din somnul cel de moarte. Tu de ce dormi?



    Pentru contact bistriteni treziti. fara politie si sri.: id de mes inspatelerealitatii

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulțam de trecere și comment inspatelerealitatii. Remarc o lipsă de implicare pe toate palierele. O lehamite generalizată. O paralizie la nivel civic care se propagă și în școală. Rămân la părerea mea că o implicare activă din partea părinților poate schimba total cursul, dar cumva se așteaptă schimbarea cursului de la minister. Dar ca să închei într-o notă optimistă, se pare că traim vremuri de schimbări majore. Ne implicăm în modelarea acestor schimbări sau le privim la TV?

    RăspundețiȘtergere