luni, 9 septembrie 2013

Un protest mic de provincie

A fost mic? DA! A contat? Da!
Am să încerc în cele ce urmează să descriu micul protest de solidaritate cu Roşia Montană din Bistriţa.
Peste 60 de oameni au fost prezenţi , titrează un ziar local, şi probabil cam asta este şi suma reală. Trei rânduri seci şi câteva fotografii în publicaţiile online. Să fie ăsta maximul de efect care am reuşit să-l producem?

Puţină dezamăgire mi se pare că am gustat fiecare dintre cei care am participat. Dezamăgire că numărul a fost mic, dezamăgire că nu am atras atenţia destul. dezamăgire că oamenii sunt total neinformaţi şi total indiferenţi de o acţiune civică. Când s-a produs această blazare? De când acest dezgust+plictis+greaţă pentru o acţiune civică? E-adevărat că au fost şi ceva oameni înscrisi prin partide, dar până la urmă constituţia funcţionează pentru toţi, nu-i aşa? Au acelaşi drept la liberă exprimare, garantat de aceiaşi constituţie. Departe de mine gândul să apăr politicienii care iau parte la un protest civic. Vreau mai degrabă să provoc puţină acceptare.Mai ales că au avut bunul simţ să nu fluture pancarte cu partidul care-l reprezentau.

Dar să vedem cum a arătat protestul... În Bistriţa tocmai s-a redeschis publicului parcul municipal, care a fost închis vreo doi ani pentru reabilitare. Ora 17 aleasă pentru a ne acorda solidar cu celelalte demonstraţii din ţară, oferea o lumină blândă de toamnă şi forţa efectiv la calm. Drumul de la mine de-acasă până la locul planificat pentru proteste trece prin parc. Din start vă spun că am rămas şocat. Niciodată, niciodată, niciodată, nu am mai văzut atâta lume în parcul din Bistrita. Toate aleile erau blocate aproape complet, pistele de biciclete erau şi ele pline de pietoni, aflaţi într-o mişcare lentă şi boemă, fiecare purtând cu el o mare grijă: Să nu calce pe picioare pe cel de alături. Iar toate acestea strecurate prin lumina galbenă a toamnei Româneşti. 

Cred că aş putea numi fără să greşesc, că a fost cel mai civilizat protest de care am cunoştinţă. Numărul jandarmilor şi al poliţiştilor de la locală a fost aproape de jumătatea numărului de demonstranţi. În aceste condiţii mi-am simţit cu-adevărat protejat dreptul la liberă exprimare. Cu+adevărat, noi cei care demonstram eram protejaţii. Am pornit deci în marşul nostru, care avea traseul chiar prin parc...Ha! Asta cred că a fost piesa de rezistenţă! De-abia de-aici începe frumuseţea democraţiei. 

În faţă aveam ca antemergător un jandarm. El se oprea mereu şi ne întreba ce alee alegem. Am intrat în parc şi practic mulţimea prezentă acolo la plimbarea de seară ne-a "înghiţit" . Numărul lor depăşea cu mult numărul demonstranţilor.Apoi orice bistriţean ştie că însuşi primarul ne-a rugat frumos în presă, ca o perioadă să nu călcăm iarba proaspăt pusă ea fiind deocamdată foarte sensibilă. Astfel fiecare cetăţean păşea cu grijă pe aleile strâmte să nu iasă nici măcar un cetimetru pe zona de iarbă. Şi s-a produs cred că, cel mai frumos mixaj de democraţie. Pietoni, cetăţeni, copii, bunici, demonstranţi, jandarmi, poliţişti...toţi păşind cu grijă să nu deranjeze pe cel de alături.

UNIŢI- SALVĂM-ROŞIA MONTANĂ!
Strigam noi în şoaptă cumva, cu grija pentru cei veniţi la relaxare.Am un mare defect că reţin vorbele altora dar nu şi persoana, dar un politician american dacă nu mă-nşel zicea că o naţiune care se angajează într-un război contra altei naţiuni nu este liberă. Oamenii tind instinctiv şi natural spre pace şi pot fi scoşi din această stare naturală doar prin manipulare. Mitingul de la Bistriţa vine să confirme asta. Pentru cei din parc eram ca o curiozitate, ca un bonus extra, oferit  norocoşilor. Într-o plimbare calmă dintr-un parc de provincie, în secolul XXl fanfara nu mai e la modă. Un miting "călduros" de protest devine curiozitatea momentului.Oamenii ne privesc blânzi şi îngăduitori. La fel de îngăduitori precum sunt şi faţă de guvernul lor. Se împart fluturaşi, oamenii zâmbesc, şi mulţumesc frumos. Apoi fiecare se îngrijeşte să ducă fluturaşul la coş să păstrăm curăţenia în noul nostru parc. O clipă am senzaţia că am greşit ţara. Un protest în această oază de linişte pare la fel de stupid ca şi încălcarea constituţiei.

Dar a fost doar o senzaţe. Zâmbetele de bunăvoinţă ascund ceva. Oamenii în disperarea lor după normalitate au ajuns să o mimeze. Dar am auzit vocile...nimic nu se poate ascunde. Mici acuze răutăcioase , trimiteri către penibilitate, răzbat prin zâmbete boeme. Binenţeles că noi emanam lipsa de experienţă pentru astfel de manifestaţii. Am fost oameni care am înţeles capcana şi am ripostat. NU eram profesionişti "ai străzii" , sau ai comunicării sau ai protestelor. Eram oameni obişnuiţi, cu glasuri tremurate, acuzaţi de penibilitate. Vă spun eu cât de penibili eram. Mult mai puţin penibili decât cei care votează o lege după cum le se arată cu degetul de la tribună. Da, da, această "cutumă" parlamentară prin care se face semn cu degetul în sus sau în jos ca să se ştie cum trebuie votat, pare că nu mai e penibilă. E normală. 

Bine  înţeles că sistemul nu e corect. Bine înţeles că sistemul şi-a alocat comoditatea iar nouă ne+a lăsat penibilitatea. Nu penibilitatea de a demonstra, ci penibilitatea ignoranţilor care ne acuză. La urma urmei, o lege se lansează simplu dintr-un pix.Dar dacă e proastă şi vrei să o opreşti trebuie să ieşi în stradă. E clar că acest sistem este inechitabil. Sunt curios câte legi ar mai trece dacă aleşii noştri ar trebui să le susţină în stradă, iar cetăţenii să dea o bifă de acasă sau de la birou dacă le convine legea. Sunt curios dacă cetăţenii ar putea bloca orice lege din pix, cât de penibil ar arăta aleşii puşi în situaţia de a-şi apăra legea în stradă, lege care nu o cunosc, nu cred în ea, dar li s-a făcut un semn cu degetul că trebuie votată.

Ce am învăţat? Nu pot cuantifica exact asta, dar pentru copii mei care au fost prezenţi a devenit un act de normalitate. Eu când eram copil mergeam la demonstraţiile de 23 august forţat de şcoală. Toată lumea înjura pe la spate sistemul şi toţi ştiam că totul este fals. Acest gen de protest l-am văzut eu când eram copil. Copii mei au văzut un protest mic dar civilizat. Nu ştiu dacă a atras atenţia cuiva, dar cei care am fost acolo ne-am perfecţionat. Am învăţat puţin mai mult ce înseamnă democraţia. Şi data viitoare vom învăţa mai mult. În Bistriţa ceva mai mult de 60 de oameni au exersat democraţia. În oraşele mai mari au fost mii. Se spune că la protestele pentru salvarea Roşiei Montane sunt cei mai informaţi cetăţeni referitor la o lege care se contestă. Băiatul cel mic m-a întrebat seara când am ajuns acasă: Tati, am salvat Roşia Montană? Am salvat-o?? 

În încheiere vreau să punctez câteva mesaje simple care mitingul nu a reuşit să le transmintă. Mesaje care ar trebui să nască o minimă curiozitate din partea oricui.

Cianura este o substanţă neurotoxică interzisă după cel de-al doilea război mondial. 
Un gram poate ucide trei oameni.
La Roşia Montană se vor folosii 13.000 de TONE pe an!
Nu poate fi neutralizată. Odată ce o ai în ogradă, o ai pe veci.
Ţările în care au fost exploatări pe bază de cianură cheltuie milioane de dolari anual pentru izolarea acestor zone.
În anii secetoşi tone de cianură ajung în aer datorită evaporării , şi sunt purtate de curenţii de aer.

Acum către final, să ieşim puţin din nota asta sumbră... Nu e cazul să va panicaţi. Roşia Montană e departe. La Bistriţa nu ni se poate întâmpla nimic. Chiar şi exploatările gazelor de şist sunt departe.Nici un pericol în micul orăşel de provincie scăldat un lumina calmă a toamnei Româneşti. Aţi uitat complet că este vorba despre VOI. Pentru că nu vă afectează direct...

Bistriţeni RELAXAŢI-VĂ ! Veţi avea şi voi AURUL vostru!




Pentru cine doreşte să se informeze despre modul în care s+a ajuns în această situaţie recomad această emisiune a lui Moise Guran.





7 comentarii:

  1. Excelent articol! Foarte bine ai surprins momentul! Felicitari.

    RăspundețiȘtergere
  2. Salut scriitorule:), ma bucur ca existi si ai scris acest articol care personal redescopar indemnul autentic dea ne readuce aminte de aceste forme de exprimare care ce bine-ai sus nu sunte obisnuiti cu ele. Intru fraternitate si Solidaritate Acum si Aici.
    O completare care am intrevazut-o este urmatoarea: likkuri cu evenimentul siteul oficial: http://www.rosiamontana.org/ si pagina de fb relevant pentru distibuire in scop de informatii suplimentare. Aceasta completare o fac cu motvatie de un sprijn necerut dat observat :) Cu drag Cristian Vlad :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Mulţumesc Cristian că te-ai exprimat.Se pare că exprimarea a devenit cea mai grea acţiune în zilele noastre. E binevenită şi completarea ta.
    Paul.

    RăspundețiȘtergere
  4. Am citit articolul si mi-a placut. Frumos scris. Si e fain ca e promovat si pe bistrita.citynews.

    Multi bistriteni stabiliti in Cluj au participat aici la Cluj-Napoca la marsul de protest.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, la fel cum poate mulți din Bistrița au participat la cluj din dorința de a se manifesta într-un miting mai mare. Mulțam de încurajare.

      Ștergere
  5. Foarte bun articolul, foarte bun demersul. Impatul este mult mai mare decat ne imaginam. Deja factori decienti importanti au raspuns favorabil initiativei absolut legitime a cetatenilor protestateri. Ar trebui sa fim mandri si nu penibili pentru ca am reusit sa facem un pas important spre democratie...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă refeream la " Nu penibilitatea de a demonstra, ci penibilitatea ignoranţilor care ne acuză." Un om care se exprimă nu cred că poate fi penibil.Mă întreb cine sunteți cei care vă imaginați mărimea impactului. Altfel, mulțam de lecturare și de apreciere. Ceasuri bune, Paul.

      Ștergere