vineri, 13 septembrie 2013

Cu ce motivaţie pornim la drum?

Iată că încetul cu încetul, pe nesimţite, am trecut de la subiectele de evoluţie personala, de la subiectele pe teme de trezire, de conştientizare la subiecte sociale şi civice. Deşi iniţial mi-am propus să nu fac asta, acum mi se pare aproape imposibil să vorbeşti despre trezire, conştienţă sau evoluţie lăsând la oparte componenta civică, respectiv suma acţiunilor noastre în interesul colectiv al comunităţii.

Văd tot mai multe proteste în lume care cu greu mai pot fi numite proteste. Mai degrabă doar sistemul le numeşte proteste pentru că se simte ameninţat de prezenţa lor. Altfel, sunt mai mult manifestări , exprimări în stradă care pentru evitarea derizoriului în care au fost aruncate devin din ce în ce mai calme şi mai "culturale."  În Turcia manifestanţii din piaţa Taksim au împărţit cărţi din literatura internaţională. S-au aşezat pe jos în pieţe cu cărţile în mână, fără să strige, fără sa fie împotrivă. Chiar şi acest gest a deranjat enorm iar forţele de ordine au ridicat de pe străzi oameni care realmente citeau, care nu s-au zbătut, nu s-au opus arestării. Acest comportament a aruncat efectiv în absurd acţiunile în forţă care au devenit astfel nejustificate şi complet disproporţionate.

Eu cred că toate guvernele ştiu deja ce au de făcut pentru a dizolva o manifestaţie. Este o lecţie care au perfecţionat-o, au rafinat-o de-a lungul timpului. Indiferent de culoarea politică de la guvernare, mecanismele de reprimare sunt create, antrenate şi perfecţionate. Tocmai de aceia jocul este mai subtil. Orice acţiune publică va fi târâtă mereu în zona pe care ei o controlează. Acolo ei sunt stăpânii jocului. Micile manipulări de presă, deturnarea atenţiei de la problema de fond, crearea unor tensiuni între grupuri care sunt în fapt de aceeiaşi parte a baricadei sunt parte a "logisticii"  menită să ne ghideze spre terenul lor de joacă. Odată ajunşi acolo suntem pierduţi. Uitaţi-vă la soarta demonstraţiilor în general, în lume nu doar în România. Vedeţi chiar şi abilitatea prin care o victorie a străzii se transformă în timp, pe tăcute într-o înfrîngere.

 Şi ca să leg puţin aceste evenimente din ţară cu privire la proiectul din Roşia Montana cu conştiența, cu trezirea, am să-ncerc să lămuresc puţin motivaţiile de la care ar trebui să plece manifestaţiile care se petrec acum în ţară. Sunt mulţi oameni care se manifestă în stradă cu ocazia acestor evenimente. Şi cu toate că obiectivul care ne uneşte este unul comun, motivaţiile sunt foarte diferite, ceea ce e şi normal până la urmă.  Important este să înţelegem că nu toţi au aceiaşi motivaţie ca a noastră şi să acceptăm că pentru acelaşi argument pot exista motivaţii diferite.

Am văzut că se foloseşte mult termenul de "protest" . În general în media şi pe mainstream, dar termenul este preluat şi folosit şi de manifestanţi. Personal nu prea sunt deacord cu acest termen şi am să vă spun de ce. Tot ceea ce gândim sau spunem, ne definesc ca persoană şi ne plasăm singuri conştienţi sau nu în diferite posturi doar în funcţie de cuvintele care le folosim. Sau invers: cuvintele care le folosim indică deja acţiunea care noi "suntem" deja. Termenul de protestant indică un om care este impotriva a "ceva". Deci nu sunt deacord cu o situaţie sau eveniment şi îmi exprim dezacordul. Acest termen te poziţionează deja în opoziţie cu cineva sau ceva. Nu poţi protesta împotriva a "nimic" sau nu poţi protesta "pentru ceva". Poţi protesta doar împotriva a "ceva, cuiva, etc" . Mult mai corect ar fi demonstraţie - demonstrăm ceva în ce credem, sau manifestaţie, manifestare- mă manifest în legătură cu ceva, mă exprim.

A fi împotriva a ceva, este o non-acţiune. O reacţie. Ştim cu toţii că reacţiile sunt non-acţiuni. Ca urmare, ca să fiu împotriva la ceva, acel ceva există. Acel ceva este o acţiune. Prin simplul fapt că există, că fiinţează, produce un efect în jurul său. În momentul în care eu sunt împotrivă eu de fapt întăresc ceva care există deja. Este inutil, lipsit de sens să fiu împotriva a ceva care există, este evident şi în faţa mea. Nu îl pot anula prin împotrivire, pot doar genera o reacţie care va confirma, va întări că fenomenul împotriva căruia mă manifest există deja.

E vorba de actiune si non actiune. Concret: Eu mut un obiect. Este o actiune. Tu te declari împotrivă, si mă înjuri, faci teorie ca nu e bine unde l-am pus, vii cu argumente, poate sa cadă, sa se spargă...toate astea sunt non-acţiune. Eu am influenţat universul în jurul meu, am mutat un obiect. Tu nu ai influenţat nimic. Rezultatul este nul. De fapt nu este nul. Este în favoarea mea.Obiectul ramâne unde l-am pus eu. Singurul lucru care îl poti face ca sa schimbi asta este ca tu sa muţi obiectul unde vrei tu. Asta e o acţiune. Ai obţinut un rezultat. Deci faptul ca eu am mutat obiectul, iar tu ai fost împotriva nu te ajută. Obiectul este mutat, situaţia există DEJA. TU nu poţi fi împotriva a ceva ce există. Adică poţi, dar o faci degeaba, pentru ca ea, situaţia există deja. Societatea civila este mereu împotriva guvernelor. Asta arata clar ca guvernele actioneaza. Iar noi vociferam. Acţiunea ramâne, există deja.

Într-o postare pe facebook referitoare la controversata deja doamnă Sanda Lungu am observat distorsiunea care generează reacţiile contra, ceva. Cine nu ştie despre ce e vorba, să dea o căutare pe youtube după cuvintele "sanda lungu" şi va înţelege, nu mai reiau povestea pe blog. Doamna a devenit astfel simbolul omului manipulat, plătit de compania minieră. Astfel cineva a postat nişte fotografii de pe pagina doamnei, cu fotografii cu fica ei, postare pe care au început să se reverse valurile fireşti de indignare.


Acest gen de subiecte sunt total contraproductive. Ele ne lansează într-o acţiune şi alimentează o atitudine ostilă faţă de doamna Sanda Lungu. Iar această atitudine ostilă a noastră nu face altceva decât să întărească credinţele doamnei în cauză, să-i confirme că are dreptate. Credeţi-mă! Doamna lungu a luat cea mai bună decizie în funcţie de cât poate ea înţelege din acest joc. Nu această doamnă este duşmanul nostru. Duşmanul nostru este compania care a manipulează şi se joacă cu mintea doamnei Lungu. Haideţi să schimbăm puţin jocul care ne duce în zona care ei o vor. Zona în care vor să ne aducă este zona care ei o controlează perfect.Jocul acesta l+am mai jucat, nu aceasta este reţeta. 

Haideţi să permitem doamnei Lungu să existe aşa cum este ea, să se exprime conform dreptului constituţional care este acelaşi cu al nostru, pentru ca şi ea să ne poată permite să existăm aşa cum suntem noi. A fi mereu împotriva celui care are o părere diferită generează conflicte care ne depărtează de la tema principală a acţiunii. Aşadar hai să nu mai fim împotriva doamnei dar nici să nu-i mai creştem popularitatea. E suficient dacă rămâne ceea ce este: un om manipulat şi neinformat. Este ilustrarea perfectă ca înţelegem că noi ne luptăm de fapt cu ignoranţa .

Motivaţia de la care plecăm trebuie să fie alta decât aceea de a anula sau de a fi împotriva unui alt cetăţean. TOŢI cetăţenii au dreptul la liberă exprimare şi gândire. Existăm deja toţi în această ţară. Nu putem să ne anulăm unii pe alţii pentru că suntem fosrţe din interiorul aceluiaşi sistem. Barca nu înaintează dacă sufli tu în pânze. Forţele interioare se anulează. Unii cetăţeni sunt manipulaţi iar unii nu. Doamna lungu nu poate răspunde pentru ce face pentru simplul motiv că nu înţelege ce i se întâmplă. Nu ea este adversarul nostru. Dacă noi pornim într-o luptă care este împotriva unor alţi cetăţeni care au dreptul LA FEL CA NOI să se exprime, suntem în aceiaţi oală. Doamna Lungu există deja. Nu o putem anula, nu+i putem interzice dreptul la liberă exprimare, nu putem să o condamnăm doar pentru că nu gândeşte la fel cu noi. Altminteri acest joc se repetă la infinit, iar cei care manipulează jocul asta aşteaptă. NU înţelegeţi? Ne anulăm reciproc forţele de cetăţeni liberi în favoarea lor.


Înţelegeţi cât de subtil e jocul? Ei sunt "pentru" proiectul minier.Asta ne aruncă cumva, sau ne fosrţează ca noi să fim împotrivă. A fi împotriva la ceva este o non-acţiune. Deci acţiunea există deja, iar noi ne împotrivim la ceva ce deja există...deci validăm deja acţiunea lor. În momentul în care noi generăm o acţiune ei vor fi puşi în situaţia de a se împotrivi. Acţiunea câştigă mereu. 

Ei doar mimează acţiunea, ei ştiu că noi avem dreptate, dar mimând acţiunea, ne forţează ca noi să ne împotrivim. ATENŢIE ! nu e o simplă joacă de-a logica ce spun eu aici. Pur şi simplu aşa se manifestă realitatea. Astea sunt bazele pe care ei îşi plasează acţunile.





3 comentarii:

  1. Cred ca inteleg ce spui, dar unele persoane nu suntem activiste de fel. Poate pentru ca in trecut am observat ca seuntem manipulati, poate pentru ca domeniul de activitate si interes este altul.
    Nu vreau sa se creada ca dorm, incerc sa ma informez si ma intereseaza ceea ce se intampla in jurul meu dar in strada astazi se striga pentru salvarea Rosiei Montane maine se striga pentru eutanasierea cainilor. Daca mi se cer solutii alternative n-am si nu as sti sa caut. Sa studiez mai in profunzime problema ar insemna sa renunt la alte probleme care ma preocupa.
    Nu sunt o fire altruista si generoasa, ma preocupa problema la Rosia Montana pentru ca stiu ca voi fi afectata direct. Si-atunci casc si eu ochii si incerc sa protestez atunci cand am ocazia.
    As fi curioasa ce actiuni intreprind cei din jur si poate ma inspira:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Mă bucur că citești ce mai scriu eu pe-aici.Faptul că citești indică suficient de clar că înțelegi ce spun. Nici eu nu sunt un activist, mă preocupă mai mult problema sistemelor care acaparează putere. Nu trebuie să fii activist ca să ai o părere, dar sigur este infinit mai bine dacă o și exprimi. Faptul că răspunzi la astfel de postări arată că nu dormi, iar ceea ce se crede, e treaba celor care cred. Tu ești un cetățean, un OM. Tu nu trebuie să dai soluții. De aia ai ales reprezentanți ai tăi, pe care-i plătești, ca să dea ei soluțiile. Nu e treaba ta să cauți soluții aprofundate la probleme care nu te privesc. Asta nu înseamnă că nu poți avea o părere, și nu o poți exprima. Nu contează firea ta în acest joc. Este vorba despre drepturi! Ai dreptul să ceri.Nu e treaba ta să vii cu soluții. Distorsiunile astea apar din cauza centralizării, a imensei puteri acumulate în puncte strategice, care au putere decizională. Dacă oamenii ar fi lăsați în pace, ar găsii singuri în mod natural soluțiile pentru problemele locale. Nu în toată țara câinii sunt o problemă. O lege pentru toată țara ar distorsiona și mai puternic. Nu în toată țara sunt zăcăminte de aur, deci nu poți da o lege care prevede exproprieri de teren care se pot aplica oriunde. Pentru final...încearcă să nu mai protestezi. Susține cauza care îți place. Manifestă-te PENTRU, nu contra. Deci manifestă-te pentru salvarea Roșiei Montane, nu protesta împotriva proiectului minier. Diferența este enormă! De acolo începem să luăm în calcul reușita.
    În speranța că nu am plictisit cu prea multe sfaturi, mulțumesc de trecere, Paul.

    RăspundețiȘtergere
  3. Imi plac in special ultimele doua fraze! Deci, ATENTIE!

    RăspundețiȘtergere