vineri, 23 august 2013

Să facem ceva cu noi

Când eram adolescent am citit o mică povestioară SF care mi-am amintit-o zilele trecute. Un om fusese capturat de o civilizaţie ostilă şi era ţinut captiv într-o încăpere. Era singur , iar hrana o primea printr-un sistem automat la ore fixe.Camera avea toate utilităţile, era mobilată şi existau toate condiţiile să te simţi bine, singurul inconvenient fiind acela al captivităţii.După câteva zile de captivitate personajul se plictiseşte de celulă şi începe să caute soluţii de evadare. Astfel prima idee care i-a venit a fost să se urce pe un scaun să vadă pe fereastră locul în care este. În momentul în care a gândit asta, un braţ robotizat a pătruns în încăpere şi a scos scaunul.După asta, personajul s-a gândit să folosească în loc de scaun masa.La fel, braţul şi-a facut apariţia şi a luat masa. Atunci el s-a gândit să folosească un cuţit să forţeze încuietoarea de la uşă. Braţul a intrat şi a luat cuţitul. La această fază, omul realizează că fiecare obiect cu care plănuieşte să facă ceva este luat de braţul automatizat, si deci ar fi cazul să schimbe strategia. A început deci să gândească fel şi fel de soluţii, însă mereu îi veneau în minte obiecte de care s-ar putea ajuta şi toate sfârşeau prin a fi scoase din încăpere de braţul robotizat. După ceva timp a rămas în încăpere doar el. Nici un obiect nu mai era, ca să poată fi folosit. Situaţia părea fără ieşire când i-a venit o idee... dacă s-ar folosii cumva de el însuşi ca să evadeze? În acel moment braţul a intrat şi l-a scos afară. Soluţia a fost să facă ceva cu el însuşi.Să se întrebuinţeze.
Ziceam că mi-am adus aminte zilele trecute de această povestioară şi am făcut fără să vreau o paralelă. E amuzant cum noi încercăm după tiparul descris mai sus să ne folosim de obiectele din jur pentru a ne elibera pe noi, dar nu ne vine ideea să ne folosim chiar pe noi înşine. Ca şi în povestioară, sistemul încearcă să ne asigure toate condiţiile să nu ne simţim captivi. Dacă vom cădea în această plasă, nu vom mai încerca să scăpăm.Apoi dacă într-o bună zi vom descoperi că suntem de fapt captivii unui sistem şi astfel privaţi de libertate, în încercarea de a ne elibera încercăm să folosim tot ce avem la îndemână, uitând că toate uneltele care le putem găsii în jur ne-au fost date tot de sistem, deci fie sunt inutilizabile ,fie sunt controlate de sistem,fie ne pot fi  luate.Este ca şi cum un puşcăriaş încearcă să scape folosind uneltele care i le oferă închisoarea.
Desigur că închisoarea îi va pune la dispoziţie doar unelte care nu le poate folosii în acest scop sau i le poate lua oricând. Acum nu zic că sunt cazuri de evadări spectaculoase în care personajele au folosit uneltele pe care (p.s. uneori î-mi amintesc :)   le-au găsit împrejur, dar şi noi putem vedea destule exemple de oameni care trăiesc înafara sistemului, deci au evadat din el.

Morala ar fi să nu vă bazaţi prea tare pe uneltele care le aveţi la îndemână căci ele sunt controlate de sistem.


Pentru a ne elibera trebuie să facem ceva cu NOI ! 

Un comentariu: