luni, 19 august 2013

Puterea "necunoaşterii"

 Citind prin blogosferă am dat de un articolul colegilor de blogosferă de la conspiraţii şi mistere. Articolul care se găseşte aici se întreabă, retoric desigur, când ne-am pierdut puterea. De mult mă gândeam să disec puţin o faţetă a sistemului legislativ, iar citind acest articol mi s-a părut că disecţia mea ar putea fi chiar un bun răspuns la această întrebare.  De multă vreme am simţit o mică păcăleală în spatele acelei prevederi din lege care spune că "Necunoaşterea legii nu te absolvă de vină" dar nu puteam să-i surprind esenţa. Nu reuşeam să văd unde e păcăleala. Pare o prevedere bună ca cei care ar încerca să se scuze că nu ştiau, să nu abuzeze de "rigoarea legilor" . Analizând zilele trecute sistemul pe care funcţionează facebook-ul şi chiar şi sistemul de bloguri care încurajază extinderea nelimitată a bloguri cu conţinut de valoare zero, doar pentru a creea noi spaţii de publicitate care să genereze ulterior trafic şi afluenţă de "clik-uri" mi-am dat seama că acolo stă puterea sistemului. Ştiţi că prin anii '90 era o mare problemă că internetul nu avea nici o soluţie tehnică prin care să facă bani. Practic toate saiturile erau private, oamenii puneau gratuit informaţia la dispoziţie din pur entuziasm iar ceea ce plăteam noi ca abonaţi era de fapt infrastructura necesară pentru a accesa internetul. Din tot acest lanţ câţtigau doar companiile de infrastructură. Undeva după anii 2000 , nu mai reţin exact când , au început anunţurile, că marile motoare au găsit în sfârşit canalul prin care internetul poate fi valorificat, şi că vom intra într-o nouă eră. În acele vremuri era foarte neclar cum vor reuşi să facă asta. Acum e destul de clar că informaţia de care ai nevoie devine din ce în ce mai greu de găsit. Una din metode este această "inundare" a internetului cu conţinut fără valoare astfel încât găsirea informaţiei de care ai nevoie devine greoaie sau chiar imposibilă. Astfel blogurile sau saiturile care prezintă ceva cu-adevărat valoros vor trebui să plătească ca rezultatul să apară în primele pagini . Dacă nu ştiaţi, primele rezultate care vi se returnează când căutaţi ceva sunt de la saituri care plătesc. S-a constatat că oamenii nu răsfoiesc mai departe de pagina 2-3 când caută ceva.Orice ai căuta astăzi sunt cel puţin câteva sute de pagini cu rezultate dar doar primele 3 contează. Ca să apari în primele pagini trebuie să plăteşti.  Nu mai descriu mai departe mecanismele prin care se întâmplă asta, cei care sunt interesaţi pot să facă propriile investigaţii, dar analizând asta am înţeles unde stă puterea sistemului care ne administrează şi implicit conexiunea cu mica prevedere prezentată la început "Necunoaşterea legii nu te absolvă de răspundere." Pasul doi a fost ca sistemul să creeze un sistem de legi atât de stufos încât este imposibil să-l "mai cunoşti" . La fel cum comentam la articolul mai sus amintit, în România sunt 13.000 de acte normative care interzic ceva.  În afară de astea, în fiecare localitate mai vin hotărârile de consilii locale, care şi alea se presupune ca trebuie să le cunoşti.Practic, ca să călătoreşti prin ţară şi să fii sigur că eşti perfect legal, ar trebui să citeşti mai întâi toate hotărârile  consiliilor localităţilor prin care treci.Asta presupunând că deja cunoşti toate cele 13.000 de acte normative restrictive. Şi tot acest sistem creşte zilnic prin noi şi noi legi, prin noi şi noi hotărâri. Acolo stă puterea sistemului: ca a devenit deja arbitrar! Tu nu mai poţi ştii ce reguli încalci pentru că a devenit imposibil să cunoşti toate legile. Oricând poţi fi luat la rost pentru ceva. Inlusiv dreptul la liberă exprimare prevăzut în constituţie a fost condiţionat. Deci dacă strigi de unul singur ca un nebun pe stradă, e constituţioinal ai dreptul să te exprimi. Daca sunt o sută care se exprimă e deja demonstraţie şi ai nevoie de acte pentru asta. Adică, da...e constituţional, dar ai nevoie de aprobare ca să te exprimi liber. Mă întreb care a fost nevoia cetăţenească de la care s-a generat această prevedere. Au fost prea multe demonstraţii? Ce nevoie ar putea genera o astfel de îngrădire ? Ne-am pierdut puterea încetul cu încetul, cu fiecare lege care ne-a interzis ceva. Şi ne-o pierdem în continuare. Nu înţeleg cum nu se scandalizează nimeni, cum nu vede nimeni păcăleala.

Deci sunteţi liberi şi suverani, dar trebuie să respectaţi nişte reguli...bun care sunt regulile? Păi vreo 13.000 plus în fiecare localitate câte un set propriu!

Dacă tot am ajuns aici, nu pot să nu remarc absurdul unor situaţii care iau naştere în sistem. Unele sunt halucinante. De exemplu sintagmele "interes strategic" şi "interes naţional" . Acele sintagme care permit sistemului să emită acţiuni secrete, mascândule după un astfel de interes. Păi "naţional" implică naţiunea. Naţiunea este o sumă de indivizi care prezintă anumite caracteristici, dar naţiune fără indivizi nu se poate. Deci interes naţional înseamnă interesul nostru comun. Fiecare are un interes, iar când toţi avem unul comun el devine interes naţional. Dar culmea, că el devine secret. Deci interesul naţional nu îl ştie nimeni care este pentru că este unul strategic. Înţelegeţi hilaritatea aspectului? Deci noi avem nişte interese care nu le ştim! sunt secrete!
Administratorii noştrii au hotărât să ne adminsitreze unele treburi fără să ne spună cum.În secret! Şi ca să fie ale noastre, le-au denumit "naţionale şi strategice" . Gândiţi-vă că angajaţi temporar pe cineva să vă administreze treburile cât timp sunteţi plecaţi într-o lungă călătorie, să zicem... Şi acel administrator la un moment dat vă spune:  O să fac nişte acţiuni care o să fie foarte bune dar nu pot să vi le spun. Este în interesul dumneavoastră să nu le ştiţi! Sunt pentru binele dumneavoastră... Vă daţi acordul să le fac? Cam asta este situaţia în care ne mişcăm.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu