miercuri, 7 august 2013

Păcăleala entităţilor iluzorii (2)

----------Continuare----------

 Să mergem mai departe în jocul nostru de idei privind disecarea entităţilor.Căci da! este un simplu joc de idei. Dar oare realitatea în care trăim acum nu este şi ea rezultatul unui joc de idei? Oare cei care au imaginat toate aceste structuri şi entităţi  în faţa cărora noi ne predăm necondiţionat nu s-au jucat tot cu ideile? Poate fi realitatea noastră un produs venit de-aiurea, care există fără ca cineva să fi emis o idee în prealabil? Diferenţa dintre joaca cu ideile a celor care au imaginat sistemul şi joaca mea cu ideile este că pe primii îi crede mai multă lume şi se conformează ideilor lor. Pe mine mă crede mai puţină lume şi nu se conformează ideilor mele.. Să continuăm deci joaca!
 În materie de iluzie cred că vârful care se poate atinge este un proces juridic  între o entitate iluzorie şi un suflet viu, entitatea iluzorie fiind apărată tot de către un suflet viu.Mai precis o persoană care este acuzată ca a adus un prejudiciu de imagine de exemplu unei instituţii. Eu mă întreb cum poate fi măsurat prejudiciul de imagine, cum se poate demonstra că imaginea a fost iniţial mai "mare" iar după acţiunea unui suflet VIU ea a devenit mai mică. Cum se poate demonstra asta într-un mod obiectiv, ştiinţific şi de necontestat? Nu se poate! Pentru simplul motiv că imaginea unei instituţii nu este ceva masurabil, cuantificabil în date clare, ea însăşii fiind o iluzie. Aşa cum scriam în "Marea Scăpare" toate aceste disturbări sunt posibile pentru că sufletul VIU a fost scos, eliminat, ignorat dint toate sistemele care ne administrează. De pildă un judecător  care apară o instituţie a statului când dă o sentinţă care va afecta un suflet VIU ce a apărat el? Un principiu, o iluzie. Vede el sufletul VIU din faţa sa? Nu face parte din atribuţiile sale de serviciu asta. Sau un suflet viu care merge la o instituţie administrativă căruia el i-a cedat puterea, să-i rezolve problemele administrative de exemplu o primărie. Cum este el tratat acolo? Conform "normelor în vigoare". Ce sunt normele altceva decât o înşiruire de cuvinte, un joc de idei scris de cei cărora avem iluzia că le-am cedat puterea? Pot acţiona angajaţii unui sistem administrativ faţă de un suflet viu altfel decât aplicând nişte norme? NU! Pot ei vedea sufletul VIU din faţa ghişeului şi să se comporte ca atare în sensul de a nu-i face atingere care provoacă suferinţă? Nu ! Pentru că interacţiunea dintre două suflete VII are nişte atribute: acceptare, iubire, înţelegere, EMOŢII . Iar sistemul a scos toate acestea din schemă. Ca sistemul să poată funcţiona au eliminat emoţiile din schemă şi au redus sufletele VII la atributul lor fizic şi la ordonarea logică a acţiunilor. Tot sistemul legislativ este o înşiruire de noţiuni şi raţionamente aranjate logic.Vă daţi seama de asta??? Tot sistemul care le-am creeat neagă însăşi esenţa noastră. Noi, suflete VII a căror atribut este EMOŢIA ne-am creeat un cadru administrativ bazat pe idei logice moarte, din care am eliminat emoţia! Şi ne zbatem zilnic să respectăm acest sistem, să respectăm această auto-limitare imaginată într-un banal joc de idei. La fel de banal ca şi cel care eu îl fac când scriu pe blog. Înţelege-ţi că orice sistem administrativ, oricât de complex, de bine pus la punct, oricât de evoluat dacă nu va introduce înapoi calitatea principală a unui OM aceea de SUFLET VIU  nu va produce decât limitari şi prin urmare suferinţă.
Singurul lucru care s-ar putea judeca pe lumea asta ar fi dacă un suflet VIU ar provoca o suferinţă, o acţiune de disturbare a unui alt suflet VIU. Şi nici acolo nu prea sunt multe de judecat. Dacă soluţia nu ar îmbunatăţii situaţia sufletelor VII implicate nu a iluziei de "dreptate" sau "adevăr" sistemul ar fi la fel de gol şi inutil. Gândiţi-vă ce goale sunt cuvintele următoare"Adevărul a ieşit la suprafaţă! Dreptatea a învins!" ce arată aceste cuvinte? Nimic! Dar "Unui suflet viu caruia i s-a produs o suferinţa într-un mod accidental, i s-a eliminat cauza suferinţei şi i s-a făcut şi o bucurie pentru a mai atenua suferinţa trăită. Nu-i aşa ce diferenţă majoră este când reintroduc sufletul VIU în ecuaţie? când mă interesează trairile sale şi nu iluzia logică împărţită în norme sociale ,administrative,morale, etc, etc,...?
Exerciţiu. Gândiţi-vă că aţi vrea să vă câştigaţi existenţa pe cont propriu.Care este primul lucru pe care sistemul administrativ existent vă limitează să îl faceţi? Trebuie să înfiinţaţi o entitate juridică! Un S.R.L. o P.F orice formă de entitate iluzorie care poate vorbii aceiaşi limbă cu sistemul. Interesant este că tot tu suflet VIU munceşti dar trebuie neaparat să fii reprezentat de o entitate iluzorie.DE ce? Pentru că astfel ai scos Sufletul VIU din schemă. Activitatea ta se va reduce la respectarea unor norme , a unor şiruri de iluzii şi concepte. Înţelegeţi că pentru a exista, a munci , a creea valoare a acţiona în orice fel nu am nevoie de un sistem exterior mie ca să imi normeze acţiunile. Gândiţi-vă doar că toate sistemele din lume care au existat până astăzi au pretins la timpul lor că sunt cele mai bune. Sub toate aceste sisteme administrative, logice singura entitate care poate produce acţiune, valoare, este sufletul VIU. Dar acesta este tocmai atributul său! Că poate interacţiona, creea, acţiona şi modifica realităţi. El poate face deja toate astea, fără un sistem administrativ. Dimpotrivă! gândiţi-vă câtă putere avem ca fiinţe complete, ca oameni vii dacă am făcut toate acestea autolimitându-ne mereu.Am creeat un sistem care să ne limiteze, căruia i-am dat puterea să se dezvolte singur şi să ne producă limitare mereu.Şi în acest joc cu aceste reguli  am interacţionat, am adaugat valoare şi am creat realitate. Atât de minunaţi suntem! Imaginaţi pentru un timp cum va fi ziua când vom înţelege că noi putem face toate acestea fără să ne auto-limităm! Imaginaţi-vă ziua în care vom conştientiza că putem crea realitate fără un sistem care să ne limiteze! NU va fi nici o revoluţie, nici o luptă, nici cea mai mică disturbare! Întocmai când ţii un lucru pentru mult timp, iar într-o zi realizezi că de fapt nu ai nevoie de el.Nu te iei pe tine la pumni, nu te dai cu capul de pereţi, nu faci grevă, nu te baţi cu administraţiile. Îl arunci pur şi simplu.Te lepezi de el. NU mai ai nevoie de el şi renunţi la el într-un mod foarte relaxat şi natural.Fără revoluţie. Vom înţelege că nu mai avem nevoie de un sistem administrativ-limitativ şi vom renunţa să-l mai folosim pur şi simplu. Lipsit de implicarea noastră ca suflete VII în sistem el va devenii exact ceea ce este Un morman de cuvinte, stive de cărţi, legi, norme şi înşiruiri de cuvinte nefolositoare.  Astfel îmi place mie să imaginez, să creionez în jocul meu de idei o realitate probabilă.  Căci orice realitate este probabilă. Până la urmă ce este realitatea altceva, decât un joc de probabilităţi? 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu