luni, 5 august 2013

Marea scăpare

De ce este Sufletul marea scăpare a sistemului? Ar fi foarte interesant un studiu care să ne arate cum au ajuns persoanele care nu cred în existenţa sufletului în aceasta situaţie. Cum, cine, şi când le-a plantat această credinţă care acum şi-o apără ca şi cum le-ar aparţine? Ca întotdeauna, nu există un singur fapt sau un singur motiv pentru care se ajunge la o situaţie dată. Ar fi prea simplu, prea banal să descoperim păcăleala. Cum zicea Krishnamurti "Suntem mult prea deştepţi pentru asta". Ne-am construit o capcană mult mai complexă şi mai eficace, astfel că întotdeauna o situaţie dată este creată de un complex de factori şi motive care se alimentează şi îşi asigură suportul de credibilitate reciproc. Marea păcăleală a minţii logice este să creadă că poate exista singură şi independentă de o conştiinţă,suflet sau spirit (pentru că toţi aceşti termeni indică acelaşi lucru). Ca şi cum toate aceste informaţii acumulate sub formă de şiruri de cuvinte s-ar putea organiza la un nivel logic fără vreun aport exterior. Ca şi cum aş lăsa o sumă de cuvinte să se aranjeze singure în speranţa că până la urmă vor da naştere unui gând. Piesa de rezistenţa care stă la baza teoriilor care neagă existenţa spiritului sau a unei entităţi exterioare corpului uman este aceea că prezenţa sufletului nu poate fi măsurată cumva, verificată cu vreun aparat de măsură ştiinţific, inventat deci pe o bază de idei logice care să demonstreze fără tăgadă şi de necontestat acest lucru. Astfel s-a creat o nouă divizare în societate, dacă mai era nevoie de încă una. Această divizare împarte, societatea în cei care cred şi cei care nu cred în existenţa sufletului. Bineînţeles că ambele tabere au susţinătorii şi teoriile proprii care le susţin. Bineînţeles că în oricare dintre tabere te-ai plasa nu ai face decât să alimentezi un război existent deja, transformându-l mereu dintr-un război mai mic într-unul mai mare pentru simplul motiv că numărul combatanţilor angajaţi în luptă ar creşte.
Într-adevăr, că toţi aceşti termeni au fost uzaţi în timp de diferite sensuri conexe, mărind astfel prăpastia şi oferind un motiv în plus scepticilor să stea departe. De exemplu termenul de spirit a fost perimat din cauza asocierii sale cu şedinţele de spiritism. Poţi întâlnii astfel persoane care când se lansează o discuţie pe teme de spirit se detaşează clar spunând : eu nu mă bag la astea cu spiritismul, nu mă pasionează. Termenul de conştiinţă a fost şi el asociat oarecumva cu o latură a moralităţii. Se foloseşte expresia "Nu mă lasă conştiinţa" în sensul de ceva împotriva principiilor mele. Principiile fiind o emanaţie logică în opoziţie cu conştiinţa care este Sufletul sau Spiritul care conştientizează, ia act de ceea ce mintea logică ordonează în idei construcţii şi raţionamente. Toţi aceşti termeni perimaţi deja au darul de a ţine departe de zona spirituală un mare număr de oameni. Şi ca tabloul să fie complet, nu putea lipsii concursul dat de sistemele de învăţământ care au scos din ecuaţie sufletul din toate metodele, metodologiile şi schemele elaborate de învăţare.  Emoţia, care este atributul exclusiv al sufletului este ignorată cu desăvârşire. În tot sistemul de învăţământ baza se pune pe competiţie, sistemul de evaluare, aranjare logică şi acumulare nesfârşită de informaţie. Copii care termină şcoala nu au noţiuni elementare despre ce înseamnă sentimentele, care sunt ele şi cum se gestionează. Oare când se va ţine cont de faptul că fără emoţie informaţia este doar un şir de cuvinte lipsit de sens? Da, sufletul cel atât de greu identificabil nu este altceva decât suma emoţiilor care le trăim. Mai departe ceea ce exprimăm, ceea ce spunem în cuvinte nu este decât o translatare a acestor emoţii într-un limbaj comun pentru a ne face înţeleşi.Cât de greu poate fi să îţi simţi sufletul? Căci el poate fi doar simţit! Nu este un gând, nu este un şir de cuvinte de asta mintea logică nu îl poate percepe şi nici accepta. Pentru că sufletul este VIU este ceva ce trebuie simţit nu este ceva logic care se poate ordona în idei. Mintea logică lucrează doar cu raţionamente, ea acumulează mereu informaţii care le grupează la nivel logic de aceea nu poate accepta existenţa sufletului. Pentru că sufletul este ceva ce nu poate fi aranjat, grupat şi jonglat logic  ca un şir de cuvinte. Însăşi existenţa, fiinţarea, a fost transpusă în şiruri de cuvinte de către mintea logică. Dacă cineva te-ar întreba daca exişti, prima reacţie este un zîmbet...normal că exist! Nu mă vezi? Dar de unde ştii că exişti? Cum de unde ştiu? şi urmează dovezile care nu sunt decât o înşiruire de cuvinte. Ca să ştiu cu adevărat că exist este mult mai simplu. E suficeint să verific asta. Închid ochii şi trăgând aer în piept ma întreb, mă cecetez, mă verific dacă exist. Şi rezultatul este o senzaţie, un sentiment, o emoţie, simt ceva. Simt că EXIST ! O simt ! După care transpun această confirmare în cuvinte: DA, exist într-adevăr. Dar cuvintele nu mai au decât rolul  să transmită această informaţie mai departe, să indice înspre FAPTUL CERCETAT. Pentru că oricât aş încerca să transpun VIAŢA în cuvinte nu o să reuşesc. Viaţa este un şir de emoţii VII, vibraţie, fiinţare, mişcare şi schimbare perpetuă care nu poate fi transpuse într-un concept fără sa-i scape sensul mereu. Înţelege-ţi vă rog că toată viaţa pe care o trăiţi este guvernată de suma emoţiilor pe care le simţiţi şi nu de suma teoriilor pe care le-aţi învăţat!  De asta apar mereu diferenţele între ceea ce suntem învăţaţi sa facem şi ceea ce facem în realitate. Toate normele de conduită, morale, sociale şi legale nu fac decât să ne traseze mereu în ce fel trebuie să tratăm o anumită problemă. Şi totul pare în regulă, se pare că am înţeles teoria, am fost la şcoli, ne-am însuşit educaţia dată de părinţi, ni se pare că am înţeles jocul şi îl controlăm cănd ...Zbang... emoţia vine şi spune altceva. Ne-am antrenat toată viaţa despre ce este bine şi rău dar cumva cănd trebuie aplicate simţim altceva şi nu mai putem lua decizia "logică" corectă.  Aceasta este sensul expresiei "a judeca la rece" adică a nu fi implicat emoţional. Pare foarte simplu să plănuieşti cum vei rezolva conflictul cu prietenul tău, primeşti şi sfaturi de de la prieteni, totul e aranjat pe baze logice şi pare clar. Doar că în momentul aplicării intervine emoţia, simţământul. Eu simt că nu pot face asta şi iau brusc o decizie diferită. Aceste diferenţe între ceea ce simţim şi ceea ce am fost învăţaţi sau sfătuiţi că trebuie făcut sunt baza suferinţelor. Frica este un sentiment şi este atributul sufletului şi este cel mai speculat şi mai provocat sentiment în societatea de astăzi. Şirurile de cuvinte, ideologiile, dogmele nu ajută la nimic dacă nu se adresează sufletului. Ele trebuie să fie însoţite de emoţie. Frica este o emoţie numai bună de speculat pentru a ţine lucrurile sub control. Vedeţi aşadar că sistemul nu ne învaţă ce este sufletul şi emoţia dar o foloseşte din plin prin frica perpetuă care o produce.

Ceea ce simţi că trebuie să faci este alegerea naturală a sufletului tău. Este esenţa a ceea ce eşti TU! Ceea ce ai fost învăţat că trebuie să faci este alegerea altora : a sistemului şi părinţilor prin educaţie, a societăţii prin normele morale, a conducătorilor prin manipulare . Înţelege-ţi deci că oricât de perfecţionat ar fi un sistem de învăţământ, dacă scoate din calcul sufletul copilului care îl educă reducând procesul de învăţare la o înşiruire de factori logici el nu va da rezultate. Şi-acum mă întreb cum a putut tolera societatea să ia parte la această mare scăpare? Întocmai ca la transcrierea unui tabel lung, dacă am scăpat un singur rând toate rezultatele ulterioare vor fi greşite indiferent căt de corect şi atent am completat mai departe lista tot aşa odată scos din educaţie sufletul nici un rezultat ulterior nu mai poate fi corect oricât de laboriase şi deştepte ar fi studiile după care se bazează programa şcolară. Astfel ajungem să nu mai vedem omul din faţa noastră. Nu putem să-i vedem supărarea, tristeţea, bucuria, exaltarea, noi găsim mereu argumentul şi cuvintele potrivite pentru el fără ai vedea emoţia.

Schimbăm între noi cuvinte moarte aranjate în propoziţii corecte aşa cum am fost educaţi şi pretindem că asta înseamna să TRĂIM.

Uitaţi-vă la copii când sunt supăraţi. Un milion de argumente logice nu le poate schimba starea. Putem să le schimbăm starea doar cu iubire şi mângâiere. Doar cu sentimentele, nu cu logica. Ei nu au fost încă "seduşi" de sistem. Copii pur şi simplu nu pot trăi la nivel logic de asta ne este atât de greu în relaţia cu ei. Noi ştim mereu! Ei caută mereu.! Căutarea perpetuă este esenţa vieţii. În secunda în care ştii, ai încetat căuarea.Când ai încetat căutarea s-a terminat jocul!


2 comentarii:

  1. Ma bucura intamplarea ca am descoperit acest blog (sunt cititor fidel al "Antiiluziilor...")! Si am citit dintr-o suflare prima pagina, pana jos...
    TOATE articolele sunt interesante si, personal, subscriu ideilor si argumentelor PE CARE le contin. De ce am tastat mai sus "pe care" cu majuscule?! Nu este o greseala de tehnoredactare, ci o invitatie la corectarea unei greseli gramaticale "pe care" am intalnit-o aproape in toate articolele. Asadar, in fraza "Înţelegeţi, vă rog, că toată viaţa care o trăiţi este guvernată de suma emoţiilor care le simţiţi şi nu de suma teoriilor care le-aţi învăţat! ", e necesar a se aseza prepozitia "pe" ( care aici introduce un complement direct, exprimat prin pronumele relativ-interogativ "care"), inaintea acestuia din urma.
    In spiritul ideilor din articolul despre autocenzura de pe FB, sper ca nu va fi sacaitoare aceasta observatie! Cu Stima!

    RăspundețiȘtergere
  2. Orice feed-back mă bucură enorm. Am început de curând să-mi urmez entuziasmul de a scrie, și deși mă simt bine când o fac, mărturisesc că ma aflu într-o oarecare nesiguranță. Astfel, orice reacție vine să-mi confirme că sunt pe drumul cel bun. Nu mă deranjează corecturile gramaticale, mai ales ca am probleme mari de memorie în domeniu, pe care le descopăr doar acum, de când scriu. Mă bucur că mesajul și argumentele produc reacție pozitivă, capitolul gramatical putând fi rezolvat ulterior. Oricum după postare găsesc eu însumi multe greșeli care le corectez dar asta nu mă descurajează. Vă fac în schimb o invitație foarte pertinentă. de a vă aduce aportul personal prin corectura gramaticală a acestui blog. Dacă vă încântă aceasta idee vă rog să-mi trimite-ți un e-mail la adresa de contact. Mulțumesc mult !

    RăspundețiȘtergere