luni, 19 august 2013

Decât un joc...

Într-o zi...demult, cam pe vremea când au început să se răspândească pc-urile în România. Ca orice om în pas cu moda, mi-am achiziţionat şi eu un calculator. Bineînţeles că pe la început erau puţine lucruri care le puteai face pe un pc. Odată limitarea tehnică a echipamentelor precum şi programele aflate la început nu-ţi dădeau prea multe opţiuni pentru distracţie, că la acea vreme nu se punea problema să lucrezi de-acasă pe calculator pentru angajatorul tău. Bineînţeles că şi lipsa internetului reducea mult psibilităţile de folosire, astfel că te trezeai cu "jucăria " cumpărată, şi după ce trecea febra şi trepidarea caracteristică care însoţeşte achiziţionarea unui obiect nou, ajungeai la întrebarea "Bine, şi-acum? ce fac cu el??" Inevitabil următorul pas ca investiţia să se justifice erau jocurile. Consumau timpul şi ofereau distracţia plus adormirea necesară ca să nu te mai întrebi de ce ai cumpărat calculatorul. Aşa am ajuns şi eu un "gamer" dar pentru că termenul de "jucător" are aceiaşi greutate o să îl folosesc în continuare. După ce am jucat zile şi nopţi m-am plictisit.După ce m-am plictisit am schimbat jocurile.După ce am schimbat jocurile m-am jucat zile şi nopţi.  Într-un astfel de impas am ajuns să mă întreb care e scopul şi mai ales cum ajung mereu la plictis pornind de la a face ceea ce-mi place mai mult? Cu puţină autoanaliză am ajuns la o concluzie interesantă. Mă plictisesc pentru că câştig foarte repede. Dar cum ajung să câștig foarte repede? Pentru că toate jocurile contra calculatorului au la bază un tipar. Jucând foarte mult am dezvoltat la rândul meu un tipar, de a căuta tiparul jocului. Odată ce înţelegem tiparul după care este făcut jocul, câştigam mereu. Deci plăcerea mea nu era experienţa jocului în sine ci descoperirea tiparului din joc, pentru a sării astfel peste toate etapele gândite de programator şi făcând praf jocul în câteva minute.
Asta o fac mai devreme sau mai târziu toţi jucătorii. Dezvoltă tiparul care-i duce direct la rezultatul dorit fără să mai treacă prin etapele intermediare. Poate chiar de aceea au asemenea succes jocurile online în care partenerii sunt tot oameni şi mişcările nu mai pot fi prevăzute şi aranjate într-un tipar pentru că se aruncă în joc liberul arbitru, alegerea. Odată ce am înţeles aceste mecanisme am încetat să mai joc jocuri pe calculator, dar această poveste mi-a revenit în minte de curând, când am înţeles că asemenea jucători sunt în toate domeniile. În finanţe, administraţie, imobiliare, firme private , în orice sistem imaginat de om. Cred că fiecare cunoaște câte un patron sau persoană de succes pe un domeniu care pare să posede educaţie sau cunoştinţe mult sub nivelul succesului la care a ajuns. Adică te întrebi imediat: Cum naibii face ăsta afaceri şi mai ales cum face o căruţă de bani căci are capul gol de tot?. Ba mai mult, averm surpriza ca la o discuţie să descoperim că omul de succes din faţa noastră are lacune serioase în chiar domeniul din care face bani! Pare imposibil! Şi totuşi se poate... Pentru că acei oameni au prins subtilitatea jocului, tiparul. Nu trebuie să fii mare deştept cu studii economice ca să faci o afacere de succes. Dimpotrivă, cu cât ştii mai puţin pare a fi un avantaj. Pentru că jocul constă în a descoperi tiparul. Oamenii care fac bani au descoperit un tipar pe nişa respectivă, şi aplică mereu acelaşi şmecherii. Vine un deştept, face studii, aprofundează, face planuri de afaceri şi dă chix. Vine altu, caută direct slăbiciunea jocului, aplică şmecheria, merge afacerea. Sistemul în ansamblul lui este un mare tipar. Sigur că întotdeauna vor avea succes oamenii care speculează acest tipar şi nu cei care gândesc. Ei de-ar fi atât de simplu... Bineînţeles ca să foloseşti tiparul sistemului trebuie să fii puţin pe lângă el. Altfel , toţi am face-o... Şi uite aşa se transformă economia de piaţă într-un nou joc:

"Cine are tupeul să o facă?" În acest joc singurii care pierd sunt acei care nu au tupeul să o facă. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu