marți, 9 iulie 2013

Exerciţiu

Hai să-ţi mai dau un motiv pentru care te-ar interesa cine eşti tu! Să facem un mic exerciţiu de imaginaţie : Închipue-ţi pentru moment că ai suferit o traumă care ţi-a afectat memoria. Nu-ţi mai aduci aminte cine eşti şi ce ai făcut. Dar ai o mulţime de prieteni drăguţi şi de rude care te înconjoară cu dragoste, îţi aduc fotografii ca să vezi cum erai înainte, îţi povestesc întâmplări din viaţa ta, îţi rezolvă cu locul de muncă să ţi-l păstreze până ieşi din spital. Iar când te întorci din spital, tu găseşti o casă care ei spun că este a ta, o familie care ei spun că este a ta şi o gramadă de obiecte care ei spun că sunt ale tale.Încet încet tu te obişnuieşti cu aceste lucruri, afli istoriile lor, începi să ţi le asumi pentru că toţi îţi spun că sunt ale tale. Ce îţi dau ei? Un şir de cuvinte! O poveste! Până la urmă îţi reiei viaţa care cei din jurul tău îţi spun că o aveai, pentru că tu în continuare nu îţi aduci aminte de nimic. Aşa că tot ce poţi să faci este să joci cât mai bine acest rol care ei îţi spun că l-ai avut, până devii atat de bun încăt cei din jur vor spune: te-ai vindecat! Acesta eşti tu cel pe care îl ştim! 
E cutremurător!  Eu simt fiori pe şira spinării când mă gandesc că într-un asemenea caz în care nu aş mai ştii cine sunt, cei din jur mi-ar crea viaţa aşa cum ar crede ei că am fost cândva. Că aş crede că e viaţa mea dar de fapt ar fi o piesă scrisă şi regizată de ei.Că toate acele lucruri, acele persoane şi acele întâmplări care ei mi le povestesc, eu mi le-aş asuma ca fiind ale mele doar pentru că eu nu mai am nici o amintire cu care să umplu acel gol.
Acum dă-ţi seama, realizează, constată că de fapt exact aceasta este situaţia în care te afli ! Tu ai venit pe lumea asta cu mintea goală, fără nici un gând şi fără să-ţi mai aduci aminte cine eşti. Au venit nişte oameni în jurul tău şi ţi-au spus că sunt parinţii tăi. Ţi-au spus că ei ţi-au dat viaţa! Apoi ai început să vezi lucrurile din jurul tău: camera, jucăriile, obiectele. Şi ei ţi-au spus că sunt ale tale. Ei ţi-au spus că ai un nume şi este al tău. Ei se uitau la tine şi îţi zâmbeau, şi îţi spuneau cine eşti. Şi tu învăţai ceea ce ei îţi spuneau că eşti.
Iată că acum tu ai devenit ceea ce alţi oameni ţi-au spus că eşti. Dar oare tu eşti chiar ceea ce ţi-au spus ei? Există oare o mică şamsă să fii altcineva decăt ţi+au spus ei ?
Inţelege că singura ieşire din această capcană este să afli tu singur răspunsul! Acest răspuns nu poate fi gasit în carţi pentru că ar fi tot ceva spus de alţii cum că asta am fi noi. Orice scriere, film, explicaţie, guru, maestru poate doar să-ţi indice unde să cauţi. Iar realizarea, trezirea, răspunsul trebuie sa il experimentezi, să il trăieşti tu! Pentru că nu este ceva ce se poate spune în cuvinte! Dacă ar fi aşa nu ar fi decât aceleaşi lucruri care ni le spun alţii că suntem! 
Nu poţi găsi răspunsul la această întrebare în afara ta! Este ca şi cum ai încerca să te găseşti pe tine uităndu-te cu binoclul ! 

Ceea ce cauţi este chiar acolo de unde încerci să te uiţi ! 





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu