miercuri, 10 iulie 2013

Cât de liber este arbitrul?



   Să ne imaginăm un copil  primeşte un set de creioane colorate care trebuie să le împartă cu prietenul care tocmai a venit în vizită. Disperat de posibilitatea ca prietenul său să aleagă exact culorile care le preferă, el le alege dinainte pe cele care le preferă, după care le ascunde la spate. Apoi merge cu  mâna întinsă la prietenul său şi îi arata culoarea negru, mari şi gri , după care-i spune: alege-ţi o culoare care vrei tu ! Dându-i astfel iluzia că alegerea îi aparţine.  Ca şi în exemplul de mai sus, sistemele care ne administrează, ţin creioanele la spate şi ne dau iluzia alegerii prezentându-ne doar culorile negru şi maro. Astfel s-au creat situaţii absolut care au ca scop doar ascunderea creioanelor la spate. Şi parcă nu ar fi fost destul,  societatea şi-a creeat şi ea un sistem limitare prorpriu. Şi astfel sistemul a ajuns cam aşa: Administratorii ne ascund creioane la spate şi ne flutură doar câteva, îndemnându-ne să alegem . Din ce mai rămâne, unele nu se pot alege pentru că societatea îţi arată şi ea câteva care dacă le alegi este "imoral". Deci dintre violet,negru, gri şi verde poţi alege ce vrei dar să ştii că dacă alegi violet este imoral. Bun păi hai să aleg verde... Da, poţi alege dar e cam ţipător şi rişti să pari cam dus cu pluta... Cel mai bine alege negru sau maro! Noi dintre astea am ales, deci eşti liber să alegi şi tu!Câte creioane ţine la spate oare sistemul de învăţământ?  
   Ar fi un bun exerciţiu mental pentru tine să îţi imaginezi cum ar arăta lumea astăzi dacă în programa şcolară spiritul ar ocupa acelaşi loc cu anatomia sau fizica de exemplu. Sau cum ar fi dacă în şcoală la ora de biologie ţi s-ar prezenta două teorii în paralel : cea evoluţionist-materialistă şi una care ţine cont şi de creator în evoluţia speciilor. Să zicem teoria câmpurilor morfice a lui Rupert Shelldrake. Iar tu elevul prin gândire şi analiză proprie să cauţi răspunsuri. Şi aş îndrăzni să visez mai mult...închipuie-ţi că la finalul anului nota va arăta cât de bine ai gandit TU având în vedere datele care ţi s-au dat. Şi nu care din elevi a redat mai perfect cuvintele din manual, reducând astfel procesul de învăţare la un proces de memorare, adică creare de tipare! 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu