joi, 27 iunie 2013

Capcana expresiilor



   O muţime de expresii care le folosim în vorbirea curentă, în exprimarea zilnică ne arată clar că suntem în continuare agăţaţi de lumea exterioară, că în continuare căutam să ne schimbăm starea interioară raportându-ne la evenimentele exterioare. Bineînţeles că aceste expresii sunt adânc înrădăcinate în adâncul minţii logice, sunt condiţionări ale propriului ego, iar în momentul în care le folosim nu facem altceva decât să ne confirmăm sau să ne întărim convingerile care le-am acumulat. Şi pentru a-mi putea continua raţionamentul, trebuie să reamintesc aici că mă adresez acelor persoane care au înţeles că realitatea din jurul lor este modelată de lumea lor interioară , respectiv de gândurile, ideile credinţele şi conceptele care şi le-au însuşit. Mă adresez la acele persoane care au înteles că totul se întâmpla în interiorul nostru, că ceea se află în interior se află şi în exterior, care au înţeles că nu poţi modifica realitatea  exterioară forţând-o să se comporte conform aşteptărilor prorpii, dar poţi schimba  lumea exterioară schimbându-ţi credinţele şi aşteptarile. Odată ce aţi înţeles corect modul în care realitatea se manifestă veţi începe să identificaţi şi capcanele din vorbirea curentă. Deci să analizăm câteva expresii curente şi să vedem ce capcane conţin ele.
  
   Cu treaba asta m-ai supărat rău - expresie folosita adesea când o persoană din anturaj "ne supără" cu ceva Calea cea mairapidă de a observa aici capcana este să înţelegi că supararea este o alegere care îţi aparţine! Că puteai să alegi o mulţime de feluri în care să te mainfeşti în raport cu acţiunea celuilalt, dar TU ai ales supărarea. Deci , aşa cum şi Eckhart Tolle arăta, nimeni nu te poate supăra cu adevărat. Orice persoană îşi manifesta acţiunile folosindu-şi unealta divină-liberul arbitru aşa cum înţelege iar noi alegem cum ne manifestăm în raport cu acţiunile sale. Alegerea este întotdeauna la noi, este unul şi acelaşi lucru cu liberul arbitru, şi vine întotdeauna la pachet cu asumarea. De fapt de asta ne este şi somnul atât de dulce, de asta acceptăm să ne conducă sistemele, de asta ne căutăm siguranţa în autorităţi exterioare nouă: pentru că pe pilot automat, nu trebuie să ne asumăm nimic. Pe pilot automat, adica conduşi de tipare , lucrurile ni se întâmplă, iar dacă ne folosim liberul arbitru sau alegerea, atunci noi provocăm lucrurile, deci ni le asumăm. Pentru ca lucrurile provocate de noi implică asumarea automat.Ce înseamnă asumarea? Înseamna că este al meu, l-am provocat personal, î-mi aparţine şi recunosc asta oricând, fără frică! În opoyiţie, când lucrurile ni se întâmplă, ele par a fi cauzate de factori sau împrejurări exterioare nouă, deci nu avem a ne asuma nici o răspundere. Şi acesta este somnul dulce... lucrurile mi se întâmplă mie iar eu nu am nici o putere să le controlez! Ca să evităm capcana mai corect ar fi să spunem : Pentru tu ca ai făcut asta, eu aleg să mă supăr !
   
   Acum m-ai jignit!  La fel ca şi mai sus, nimeni nu te poate jigni, persoanele se comportă conform credinţelor proprii iar tu te simţi într-un fel sau altul în funcţie de ceea ce crezi tu. Dacă înţelegi dreptul şi puterea fiecăruia de a se manifesta cum doreşte (şi în realitate chiar asta facem fiecare dintre noi, mai mult sau mai puţin conştient ) dacă înţelegi că reacţiile şi comportamentul tău sunt alegerea ta, atunci e timpul să înţelegi că nimeni nu te poate jigni, ca tu alegi singur când să te simţi jignit în funcţie de credinţele care le ai tu despre ce înseamnă a fi jignit sau nu. Pentru a nu cadea în capcană, la fel ca mai sus, foloseşte forma care aduce asumarea la tine: Făcând asta, eu consider ca trebuie să mă simt jignit, şi aleg ă mă simt astfel.
   
Dacă nu faci cum spun eu o să-ţi arăt eu ţie... ameninţare clasică, foarte prezentă în vorbirea curentă, atât de prezentă încât nici nu o mai observăm . Este folosită cu scop de manipulare a interlocutorului, provocându-i frica, sugerând că dacă nu se conformează aşteptărilor noastre vom  acţiona împotriva sa într-un anume fel. Traducerea ar fi cam asta: Dacă nu faci cum spun eu, atunci eu o să aleg să fac o acţiune care tu va trebui să o percepi ca o pedeapsă, va trebui să te percepi mic şi să-mi recunoşti puterea asupra ta.  
Vă rog să înţelegeţi că persoana care face ameninţarea este liberă să exercite în orice moment acţiunea cu care încearcă să ne manipuleze, fie că o spune fie că nu o spune.Dar o spune cu scopul de a produce un efect de frică în scopul manipulării. Din moment ce este liber să facă orice acţiune cuvintele nu mai au sensul aici...În momentul în care va acţiona noi putem doar să luam act de noua realitate şi să ne comportăm conform situaţiei create. Spusă sub forma de ameninţare, are doar un scop conceptual, un simplu joc de idei, o iluyie pusă în cuvinte cu scopul de a-l determina pe celalalt să facă cum vreau eu. Raspunsul: eu aleg să fac cum vreau eu iar tu eşti liber să acţionezi aşa cum spui că o vei face.

Aşa ceva nu se poate! asta este preferata mea. Este ilustrarea perfectă a neacceptării realităţii. Exprimă refuzul total în a accepta ceva care există sau se manifestă deja. Şi toată gama de variaţiuni pe aceiaşi temă... Aşa ceva nu este permis! Când spui "aşa ceva" indici deja un fenomen în manifestare, deci confirmi existenţa fenomenului la care tocmai eşti martor, tocmai îl observi. După care vine negarea lui: "nu se poate"
sau "nu este permis" . Mai corect ar fi: Aşa ceva eu nu aş alege să fac!  Prin ceea ce cred EU despre realitate este o alegere care EU nu o prefer. Credinţele mele proprii mă opresc să fac asta, dar este foarte posibil ca alţii să o facă. Procedând astfel,  puterea de decizie, sau asumarea se întoarce în mod natural la MINE pentru că realitatea este rezultatul deciziilor mele din PREZENT, dar nu neg un lucru evident, o manifestare sau o alegere a cuiva care are alt set de credinţe şi care le manifestă deja!

În final trebuie să acceptaţi că nimeni nu vă poate supăra, jigni, acuza, intimida, etc. Cineva poate alege să facă anumite acţiuni iar noi alegem cum să ne simţim în raport cu ele conform credinţelor care ni le-am asumat.

Păcăleala vine din faptul că folosind noi înşine aceste expresii enumerate mai sus cădem în capcana adormirii, a neasumării, a forţarii celor de lângă noi conform dorinţelor prorpii. Încercăm din nou, inconştient  -deci neasumat- să modificăm lumea exterioară în loc să o acordăm pe cea interioară realităţii din jur.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu