marți, 25 iunie 2013

Dependenţi de gânduri

Rupert Shelldrake, autorul teoriei câmpurilor morfice spunea ca mintea este o extensie a noastră, că noi suntem acolo unde ne sunt gândurile.Dacă sunt în natură cun un grup de amici care se simt bine, iar eu mă gândesc la problemele de acasă, eu sunt de fapt acasă!  Nu mai percep nimic din jurul meu, am pierdut contactul cu prezentul, şi sunt literalmente acasă , şi simt apăsarea şi greutatea gândurilor de acasă. De asemenea Eckhart Tolle spunea ca dependenţa de a gândi este forma cel mai des înâlnită de dependenţă. Gândim în continuu, şiruri nesfîrşite de cuvinte, într-o dependenţă nebună şi continuă, fără măcar sa ştim că se poate altfel. Mergem până într-acolo încât nu ne mai auzim partenerul de conversaţie. El vorbeşte undeva într-un fundal estompat iar în prim plan sunt gândurile noastre, mereu în altă parte decât clipa prezentă. Chiar și când ne simţim bine, apar imediat niţte gânduri subtile şi subţirele undeva într-un colţ care ne anunţă că poate nu e chiar atât de bine, şi deja apare ruptura de clipa prezentă şi ne afundăm în teritoriul  evaluărilor,cuvintelor şi al iluziilor. De multe ori chiar avem capacitatea să observăm acest joc al minţii, şi chiar simţim un discomfort prin faptul că nu ne putem bucura cu ceilalţi la un anume eveniment, şi cu toate astea pare că nu avem puterea să ne extragem din tărâmul gândurilor, asemenea unui dependent , ne agăţăm de doza necesară de gânduri  Să fie asta starea noastră naturală? Să fim condamnaţi la gandire pe viaţă?  Oare într-adevăr orice lucru care se manifestă în jurul nostru necesită analiza noastră imediată?  Oare nu este suficient să îl observăm, să îl conştientizăm acordându-i atenţia noastră dar nu şi gândurile? Este oare posibil sa acordăm atenţie unui eveniment fără să gandim nimic ?
   Avem nevoie de gandirea logică pentru a ordona lucrurile, pentru a le aranja ca să ne folosim de ele după bunul plac, pentru a ne organizia activitatea. Gândirea logică este unealta potrivită pentru a organiza lucrurile dar se pare că cel mai mult o folosim ca să ordonăm alte ganduri, intrând într-un carusel care se autosusţine. Acest carusel este dependenţa de gândire! nu avem nimic de ordonat, nu avem de potrivit nici o acţiune imediată, şi ajungem să ordonăm gînduri...amintirile unor acţiuni trecute, proiectate în iluzia unor acţiuni viitoare, care ne rup astfel de singurul loc unde se poate întâmpla vreo acţiune: prezentul. Permiteţi-vă să acceptaţi că orcie lucru fie el obiect sau eveniment poate exista, şi există fără nici o necesitate de a fi gandit... el nu are nevoie ca cineva să se gandească la el, să-l analizeze, să-l clasifice. Desigur, în momentul în care hotarâm să acţionăm asupra lui într-un fel sau altul, avem nevoie de gândirea logică, ca să ne organizăm acţiunea. Dependenţa de a gândi este de fapt rumegarea continuă de concepte şi idei fără a fi urmate de o acţiune imediată, sau fără a mai exista deloc vreodată o acţiune care să urmeze gândurilor care le-am avut.
Primul pas în a reuşi să scăpaţi de această dependenţă este, ca la orice dependeţă dealtfel, recunoaşterea şi asumarea ei. Nu pot să scap de ceva, sau să modific ceva ce nu-mi aparţine.Odată ce am recunoscut dependenţa şi mi-am asumat-o, ea este deja a mea şi pot începe să acţionez asupra ei.Al doilea pas este înţelegerea faptului că noi nu suntem gândurile noastre! Mereu avem gânduri...unele bune, altele rele, unele groaznice, altele creative...ele vin şi pleacă mereu, dar eu sunt tot acolo. Acelaşi. Eu sunt pânza pe care se desenază imaginile, eu sunt fondul pe care apar gândurile, dar nu sunt gândurile însuşi! Gândurile fără atenţia voastră nu înseamnă nimic. Atenţia este unealta prin care dăm sau luăm din putere gândurilor care apar.Gândurile vin şi pleacă mereu, unele le uităm pe loc, altele ne macină ani de zile, iar ceea ce le dă putere este atenţia care le-o acordăm. Dacă atenţia noastră este acordată 100% prezentului, adică acţiunilor din jurul nostru, nu mai ramăne nimic pentru ganduri.Şi fără atenţia noastră gândurile dispar. Şi când spun asta, trebuie să înţelegeţi că ma refer la a percepe prezentul cu toate simţurile noastre, dar fără să-l judecăm, fără să-l analizăm. Este valabil şi invers: Dacă atenţia mea este 100% către gândurile care mă macină, nu mai pot percepe ce se întâmplă în jurul meu. Sunt decuplat de la realitate.Desigur nu este scopul acestei postări să explice cum scăpam de această dependenţă ci mai degrabă să vă facă să o observaţi şi să fiţi conştienţi de existenţa ei.De altfel nici nu se poate scăpa de gândirea logică pentru că este o parte componentă a întregului care îl reprezentaţi ca fiinţă. Dar puteţi înţelege ca nu toate evenimentele sau formele care se manifestă în jurul vostru trebuiesc neaparat judecate.De exemplu mergeţi pe stradă şi observaţi un om: el este acolo, l-aţi observat şi orice gand în plus este inutil...El există cu sau fără gândurile voastre, voi existaţi cu sau fără acele gânduri. L-aţi observat şi treceţi mai departe. Nu trebuie sa mai şi gândiţi:este scund, este scund sau înalt, este curat sau murdar, este grăbit sau nu, este gras...  Toate aceste gânduri vă sunt inutile pentru acţiunea în care sunteţi angajat! .Este suficient să observaţi evenimentele. Odată observate, au fost deja conştientizate de univers ,prin voi, ca manifestare fara a mai necesita o judecată raţională. Şi de asemenea poate fi de ajutor ca să înţelegeţi că nu sunteţi gândurile voastre.Ca sunteţi mai mult decât gândurile voastre! Şi dacă o să înţelegeţi asta, o să înţelegeţi că ele pot veni şi pleca după bunul plac, iar puterea lor este dată de câtă atenţie  sunteţi dispuşi să investiţi în ele. Nu vă puteţi controla gândurile, dar puteţi să nu le acordaţi atenţie celor care nu le preferaţi!  
Atenţia poate fi asemănată cu o rază de lanternă într-un miez de noapte: E plin de lucruri în jurul nostru dar le vedem doar pe cele care sunt luminate de lanternă.La fel e plin de gânduri în mintea noastră dar contează doar cele cărora le acordăm atenţie.

Recomand următorul un film cu Mooji pe aceiaşi temă
 http://www.youtube.com/watch?v=ghzOYDZFIIE

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu