miercuri, 1 mai 2013

Despre concepte


Asa cum un deget tinut in fata ochiului poate scoate soarele din campul vizual, la fel un concept poate ascunde realitatea indiferent cat de evidenta este. (Mooji)

Pentru inceput sa ajungem la un numitor comun despre ce inseamna conceptul.La o verificare in dictionarele explicative online am gasit urmatoarele sensuri :

CONCÉPT, concepte, s. n. 1. Idee generală care reflectă just realitatea; noțiune 2. Ciornă, schiță, bruion. – Din fr. concept. 
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de m_marinel | Semnalează o greșeală | Permalink2.

CONCÉPT s. n. 1. idee, noțiune care constituie treapta cea mai înaltă de abstractizare în reflectarea realității.

Din ambele definitii putem vedea clar ca acest cuvant prin conventie il folosim pentru a reflecta o realitate sau o abstractizare a realităţii. Un cuvant sau un concept nu poate descrie realitatea dar il folosim pentru a indica (pentru a schiţa) notiunea sau conceptul la care facem referire pentru a putea transmite mesajul dorit.

Foarte frumos exemplifica diferenta intre concept si realitate Eckhart Tolle intr-una din prelegerile sale, si daca bine-mi amintesc chiar si in cartea “Puterea prezentului” folosind exemplul cu apa cam in felul urmator :
Pentru un râu care curge in albia sa folosim cuvantul generic de “apă” . Realitatea unui curs de rau, mareţia fiinţării sale cu toate vietaţile care traieasc in el, cu toate caracteristicile sale chimice , biologice nu poate fi transpusa intr-un cuvânt sau un concept. Totusi pentru simplitatea exprimarii pentru a putea sa ne transmitem informaţia folosim doar ca indicator acest cuvânt “apă” .Aici apar doua probleme: 1. Realitatea ,Existenţa,Fiinţarea unui curs de apă se modifică de la un moment la altul .Pestii  rapitori au mancat alti pesti, niste mormoloci tocmai au iesit din ouale de broasca, nivelul PH+ului sau concentratia de nitriti se modifica în sfârşit in faţa noastră curge alta apă decat un moment mai înainte iar noi anulam sau reducem toata aceasta Măreţie la un concept: “apă”  care nu poate surprinde astfel realitatea folosind astfel o proiectie mentala a unui curs de apa care il avem memorat si care il folosim ca referinta de cate ori uzăm de notiunea respectiva. Nu mai retin pe unde citisem o parabola care zicea cam asa: Toti savantii si cercetatorii de pe pamant daca s-ar aduna nu ar fi in stare sa surprinda realitatea unei singure muşte ...atât de mareaţă este Fiinţarea, Existenţa .
            A doua problema care apare cand folosim cuvintele si conceptele in comunicare este ca fiecare persoana are un set diferit de conditionari ,experiente,, concepte astfel ca v-a folosi o proiectie / o viziune  in varianta proprie la auzul aceluiasi cuvant. Astfel se poate vedea cum comunicarea prin cuvinte si folosirea conceptelor reduce , anuleaza sau schimba sensul care se doreste a fi transmis .
            Un al doilea exemplu tot cu apa si la fel de elocvent spune asa : Pot sa iti explic ce inseamna un pahar cu apa, pot sa scriu un tratat intreg despre chimia apei, despre circuitul apei in natura, pot conceptualiza orice fel de teorii referitoare la apa pe care sa ti le dau sa le citesti.Totusi ca sa iti treaca de sete va trebui sa bei un pahar cu apa. E drept ca acest exempu era dat  de Eckhart Tolle undeva la un capitol despre diferenta intre experienta ca experimentare/traire VIE si concept ca proiectie mentala, ca iluze. Mie mi se pare ca duc in acelasi sens, ca indica acelasi lucru.
    Pentru a vedea cat de usor e sa cazi in capcana cuvintelor si a conceptelor, si ce sensuri se pot gasii cu putin analiza cinstita se poate vedea si postarea “Capcana Cuvintelor” o traducere dupa Bashar.
            Nu vreau sa merg mai departe in teoria despre concepte, cuvinte si Realitate , cine doreste poate consulta sursele citate pana aici.Scopul acestei mici introspectii este doar de a ilustra mai bine in pasajele urmatoare cum anumite concepte care le acumulam prin educatie pot sa umbreasca Ceea Ce Suntem la fel cum un deget poate sa acopere Soarele indiferent cat de mare si luminos este.
            Si cand spun “Ceea Ce Suntem” ma refer la ceea ce suntem noi dioncolo de povestea care am creeat-o in jurul nostru , caci nu suntem acea poveste...Suntem mai mult decat atat. Si Bashar si Mooji aratau ca ceea ce suntem poate fi doar simtit si nu poate fi spus in cuvinte pentru ca ar pierde toata realitatea conform exemplului cu paharul de apa de mai sus. Este acea senzatie de “EU SUNT” care o simti cant te concentrezi asupra ta.Toti avem aceasta senzatie dincolo de cuvinte in care simtim acel “Eu Sunt” indiferent de cuvintele care le folosim indiferent de masca care o afisam. In povestirea de mai jos luata din “Rugaciunea broastei – Anthony de Mello “ se intelege mai bine ce vreau sa spun.


O femeie aflată în comă era pe punctul de a muri. Dintr-o dată, ea s-a simţit ridicată la cer şi s-a trezit în faţa Scaunului Judecăţii de Apoi.
- Cine eşti? a întrebat-o o Voce.
- Sunt soţia primarului, a răspuns ea.
- Nu te-am întrebat a cui soţie eşti, ci cine eşti tu.
- Sunt mama a patru copii.
- Nu te-am întrebat a cui mamă eşti, ci cine eşti tu.
- Sunt învăţătoare.
- Nu te-am întrebat ce profesie ai, ci cine eşti tu.
Şi dialogul a continuat în acelaşi fel. Orice ar fi răspuns femeia,cuvintele ei nu păreau să răspundă la întrebarea: "Cine eşti tu?"
- Sunt creştină.
- Nu te-am întrebat care este religia ta, ci cine eşti tu.
- Sunt cea care a fost la biserică în fiecare zi şi le-am dat de pomană celor sărmani.
- Nu te-am întrebat ce ai făcut, ci cine eşti tu,
.în mod evident, ea nu a trecut de examen, căci a fost trimisă înapoi pe pământ. Când s-a trezit din comă, femeia s-a decis să afle cine este. Şi astfel, întreaga ei viaţă s-a schimbat.
 Datoria voastră este să fiţi. Nu să fiţi cineva, nici să nu fiţi nimic căci aşa se nasc lăcomia şi ambiţiile; nu să  fiţi cutare sau cutare căci aşa deveniţi condiţionaţi, ci pur şi simplu să fiţi.

            Reiese foarte frumos din povestiara de mai sus ceea ce Eckhart Tolle numea “Eu si povestea mea”  in sensul ca noi nu mai stim (nu simtim, nu experimentam) cine suntem ci asociem la ceea ce suntem, o poveste .Povestea noastra.Cand cineva te intreaba cine esti de regula incepi sa-i spui o poveste,un sir de cuvinte. Toate intamplarile si experientele care le-am avut pe masura ce s-au consumat (au fost traite) s-au transformat intr-o poveste, un concept mort, un sir de cuvinte din mintea noastra la care apelam de cate ori avem nevoie sa aratam cuiva sau sa transmitem cine suntem.Ori tocmai aceasta poveste , acest concept, acest sir de cuvinte despre cine suntem acopera “CEEA CE SUNTEM” sau “CEEA CE NU POATE FI NUMIT” acea senzatie de “EU SUNT “ care nu poate fi luata si nu poate disparea, pentru ca este insasi “ESENTA VIETII NOASTRE” Putem sa ne schimbam viata, obiceiurile parerile si conceptele dar acel sentiment de “EU SUNT” va ramane mereu acolo , nu se schimba si nu poate fi luat, dar poate fi ascuns de  un concept gen “povestea mea” intocmai ca in povestioara de mai sus.
           
“Daca ceva poti numi in cuvinte atunci nu este aceea” spune un citat din Tao Te Ching  care vrea sa indice ca o traire, o realitate care o simti este VIE  dar in momentul in care vrei sa o comunici sau sa o analizezi o transpui in cuvinte si apelezi la concepte ea nu mai este aceea(realitatea).Iar dupa ce ai folosit conceptele si cuvintele ea nu mai este VIE deci “nu mai este aceea” daca ai numit-o. De ce se intampla asta ? Simplu: pentru ca mintea gandirea logica , falsul eu (Falsul eu - este fals in sensul ca este deja numit in cuvinte deci cand spun “eu” deja am o gramada de pareri si concepte despre mine care le asociez cuvantului... sant invatatoare, sant sotia primarului, sant crestina, sant roman este un sir de cuvinte care ascund acea senzatie de “EU SUNT” care nu poate fi transpusa in cuvinte) nu este facuta sa inteleaga sau sa cuprinda REALITATEA .Mintea logica, organizata este o unealta de care avem nevoie in organizarea traiului zilnic, in organizarea actiunilor noastre ca ele sa se materializeze conform dorintelor.
            O schema mai simplificata ar fi cam asa: Aceasta senzatie de “EU SUNT” care o simti cand  te concentrezi asupra ta, in momentul in care o definesti in cuvinte ele devin un concept. In momentul in care gandesti sau spui cuvintele “eu sunt” este radacina sau baza pe care mai apoi pot lipi toate credintele si conditionarile mele.Dupa cuvintele “eu sunt” urmeaza firesc conditionarile...eu sunt roman , eu sunt sotia primarului... Conditionarile de nationalitate sant revelate de  Anthony de Mello in cartea “Rugaciunea broastei “ foarte frumos cu urmatoarea povestioara:

Un student s-a dus la funcţionarul de la laboratorul de limbi străine şi i-a spus:
- Îmi puteţi da o bandă goală, vă rog?
- Ce limbă doriţi să studiaţi? l-a întrebat funcţionarul
.- Franceza, i-a răspuns studentul.
- Îmi pare rău, dar nu mai avem benzi goale pentru limba franceză.
- Dar pentru engleză aveţi?
- Da, din acelea mai avem.
- Bine, iau una din acestea.
Este la fel  de absurd să vorbeşti despre o bandă goală că are legătură cu limba franceză sau cu limba engleză ca şi să afirmi despre cineva că este francez sau englez. Franceza sau engleza reprezintă o condiţionare, nu fiinţa dumneavoastră.Un copil născut din părinţi americani şi crescut de părinţi ruşi nu ştie că a fost adoptat. După ce creşte, el va deveni un mare patriot sau un mare poet, care va da expresie subconştientului colectiv al sufletului rus şi aspiraţiilor Mamei-Rusia. Ce este el? American? Rus? Nici una, nici alta. Află cine / ce eşti !

            De asemenea tot aici se potriveste un pasaj din Anthony de Mello “Constienta. Capcanele si sansele realitatii” din capitolul Conditionarea Culturala care spune asa :
____________________________________________________________
Sa mai spunem ceva despre cuvinte.V-am spus mai devreme ca vorbele sunt limitate.Mai am ceva de adaugat.Exista unele cuvinte care-i corespund lui nimic. De exemplu eu sunt indian.Acum sa presupunem ca sunt prizonier de razboi in Pakistan si mi se spune: “Ei bine , azi te vom duce la frontiera si iti vei vedea tara” Asa ca ei ma duc la frontiera, iar eu trec granita si acum gandesc: “O tara mea, frumoasa mea tara. Vad sate si copaci si coline.Acesta este pamantul meu natal!” Dupa un timp, unul din paznici imi spune:”Scuza-ma, am facut o greseala.Trebuie sa mergem cu zece mile mai departe.“  La ce reactionasem eu? La nimic. Ma concentrasem pe un cuvant’India.Dar copacii nu sunt India; copacii sunt copaci.De fapt nu exista frontiere sau granite.Ele au fost puse acolo de mintea umana; in general politicienii prosti si avari.Tara mea a fost candva o singura tara.Acum sant patru.Daca nu santem atenti in curand vor fi sase.Atunci vom avea sase drapele, sase armate. De aceea nu ma vei vedea  vreodata salutand un drapel. Eu detest toate drapelele nationale pentru ca reprezinta idoli. Ce salutam noi ? Eu salut omenirea, nu un drapel inconjurat de o armata. Drapelele sunt in mintea oamenilor.
______________________________________________________________


Cuvintele creeaza concepte, conceptele creeaza credinte, credintele  creeaza realitatea. Acea realitate materializata pe masura ce se consuma, pe masura ce este traita devine amintire, cuvinte, concept. Bine, si care e problema??? De ce atata teorie ??? Pai problema apare in momentul in care falsul eu conceptualizeaza mereu proiectand ganduri si amintiri din trecut, ipoteze si probabilitati in viitor intr-un dialog interior continuu care ascunde mereu Realitatea. Care Realitate? Realitatea ca TU esti mai mult de cat credintele tale, ca TU esti mai mult decat gandurile tale , ca toate cunostintele care le-ai acumulat sant propriile tale limitari , astfel ca marea majoritate deintre noi traiesc intr-o stare de adormire  blocati in proiectiile mintii logice care ordoneaza lucruri mereu in timp ce Realitatea ,Manifestarea, Viata trece neobservata pe langa ei in acelasi fel cum un deget poate ascunde soarele. Fenomenul prin care ajunge mintea sa faca asta a fost excelent surprins si descris de Eckhart Tolle in  Puterea Prezentului .

Setul tau de conditionari si credinte creeaza o manifestare in jurul tau  care se materializeaza fizic printr-un mecanism care o sa il explic poate intr-o alta postare si care desigur poate fi gasit explicat in diferite feluri de fiecare dintre autorii deja citati aici.

Publicat miercuri de 1 Mai destept ca altul :)

P.S. Oare de ce ar sarbatori cineva munca si cui ar servi un asemenea concept ?
Atat de mult are cineva nevoie de munca noastra incat ne-a facut si o sarbatoare pentru incurajare .


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu